Marcus Tullius Cicero - Despre supremul bine si supremul rau

Cicero este cunoscut pentru o serie de prelegeri și tratate, care mai de care mai interesante și mai profunde. Acestea vor rămâne în istoria umanității drept unele dintre cele mai de preț mărturisiri din antichitate. Om de cultură, politician și pedagog, Cicero se remarcă prin dorința sa de a îmbina lirismul vremii cu istoria și cultura secolului în care avea să trăiască. Născut într-o familie de renume, își finalizează studiile de drept, după care pleacă la Roma, unde își creionează o fantastică carieră politică. Este implicat în complotul care duce la moartea lui Cesar, iar, mai apoi, el însuși cade pradă unor șiretlicuri, care îi vor aduce moartea.

Binele și răul sunt în contradicție dintotdeauna, iar mai mulți scriitori aveau să evoce fel și fel de păreri și impresii despre aceste concepte. De secole, umanitatea face comparații între ce e bine și ce e rău, iar gânditorii și politologii definesc aceste concepte și scriu manuscrise extraordinare. Multe dintre cele mai importante evenimente pe care istoria ni le-a dat fac referire la războaie în numele credinței, libertății ori cuceririi de teritorii. Marile dezastre ale istoriei vor influența maniera în care sunt percepute cele două concepte, de bine și rău. Cicero știe exact cum să analizeze și pe ce să se concentreze pentru a șoca și impresiona audiența. Este un vizionar priceput, care face o alegorie interesantă a cetății sale. Astfel, el reușește să aducă în prim plan relația individului cu divinitatea și să explice pe îndelete de ce zeitățile joacă un rol esențial în dezvoltarea Cetății.

Prin urmare, Cicero vine în întâmpinarea publicului cu o pledoarie, care va fi discutată secole de-a rândul și care va influența generații. El ne vorbește cu patos despre războaiele care au destrămat generații, dar și care au contribuit la formarea unor noi generații fructuoase. Așadar, lucrarea sa devine din ce în ce mai interesantă, căci tratează politica și istoria unor veacuri necunoscute nouă, dar pe care le-am aprofundat din paginile manuscriselor de istorie. Cu un puternic accent pe filosofie și spiritualitate, Cicero este mândru de cetatea sa și face o descriere fabuloasă a celor mai răi oameni ai vremii sale, dar și a ideilor acestora. El se inspiră puțin de la Socrate, grecul care a scandalizat Agora, când pune preț deosebit pe latura rațională a conducătorilor lumii.

De asemenea, el face o pledoarie pentru dreptate și bunătate și pune în oglindă cele două concepte atât de discutate. Cartea sa vine ca o gură de aer proaspăt, iar astăzi, la secole distanță, în modernitatea copleșitoare, vorbele sale ne vor inspira și ne vor ghida. La Universitățile umaniste se vor studia cu patos scrierile lui Cicero, iar mulți autori aflați la început de drum se vor inspira din vorbele acestuia. Cartea de față se va bucura de o recunoaștere internațională deosebită și va fi tradusă în mai multe limbi de circulație internațională. Pe site-ul nostru, ea este disponibilă în nenumărate ediții, după cum urmează: Univers (1997), Meridiane (2001), Editura pentru Literatură (2002).