Margaret Atwood - Asasinul orb

Romanul semnat de Margaret Atwood este o construcție impresionantă, care reunește 700 de pagini și care ne va încânta și șoca deopotrivă. Titlul operei ne poate induce în eroare, căci am putea crede că este vorba despre un roman polițist, în stilul celebrei Agatha Christie. Pe de altă parte, scrierea poate fi considerată o incursiune istorică prețioasă, aici Atwood reușește magistral să portretizeze societatea vremurilor sale. În mijlocul acțiunii se află o femeie trecută bine de prima tinerețe, Iris Chase Griffen, care ne povestește cu lux de amănunte sinuciderea surorii sale Laura.

Iris și Laura au trăit într-o armonie perfectă, într-o familie bogată și cu puternice valori morale, iar adolescența lor va fi marcată de contrastele vieții simple. Bogăția familiei lor le va oferi întreg confortul, dar ceea ce urmează să se întâmple va schimba viețile tuturor pentru totdeauna.

„Asasinul orb” este o lucrare deosebită și trimite cumva cu gândul la o altă scriere memorabilă, semnată de marele scriitor Jose Saramago, intitulată „Eseu despre orbire”. Incursiunea fabuloasă pe care Atwood o realizează este pe cât de realistă, pe atât de șocantă. Cartea debutează brusc cu un accident de mașină. Laura are numai 25 de ani când decide să își pună capăt zilelor într-un mod atât de brutal. De aici înainte, evenimentele se succed într-un ritm alert, iar explicațiile pentru actul tinerei vor veni mult mai târziu. Iris este cea care aduce în fața publicului povestea familiei sale.

Ajunsă la bătrânețe, Iris este copleșită de amintiri și regrete. Femeia înțelege că tot ceea ce a trăit până acum a fost scăldat în lux și ambiții, iar adevărata fericire este alta. Cu lux de detalii, Iris povestește despre sora sa, despre comportamentul ciudat al Laurei, despre depresiile care i-au marcat parcursul, despre desele perioade în care rămânea cufundată în tăcere, despre prăpastia de care se apropia tot mai tare în fiecare zi. Iris, la fel ca restul familiei, a ignorat toate aceste semne, căci averea și statutul sociale erau, pare-se, mai importante decât toate aceste nimicuri. Moartea Laurei vine ca un uragan în viața femeii, care abia acum înțelege cât a fost de oarbă. Departe de ochii lumii, Iris așterne pe hârtie toate trăirile și frustrările acumulate de-a lungul anilor, povestește evenimente remarcabile din trecut și adaugă tot soiul de artificii pentru a condimenta istoria.

Atwood nu intervine foarte mult pe lângă naratoare, numai adaugă câteva repere temporale, care ne vor fi de folos în stabilirea contextului socio-economic al vremurilor. Aflăm astfel evenimente din istoria Canadei, schimbări politice importante și tot soiul de alte evenimente care perturbă viața populației. Cartea este cumva un testament al naratoarei, un jurnal excepțional, o meditație absolută asupra traiului efemer pe care îl ducem pe această lume. Romanul va fi tradus in peste 30 de limbi de circulație mondială, iar pe site-ul nostru poate fi găsit în mai multe ediții, după cum urmează: Leda (2000), Polirom (2014).