Margaret Atwood - Ochi de pisica

Una dintre scrierile pe care Margaret Atwood le-a ținut ascunse o bună bucată de timp înaintea publicării, din pricina nesiguranței personale, cartea este redactată la persoana întâi și spune povestea unei copile, Elaine. O fetiță simplă, provenită dintr-o familie săracă, aruncată parcă prea devreme în vâltoarea unor evenimente a căror amploare o vor afecta puternic. Fata reușește cu greu să se adapteze la societatea vremurilor sale și duce o luptă atroce cu semenii săi, care nu o înțeleg și o acceptă cu greu în cercurile lor. Astfel, Elaine se apropie de două fetițe de vârsta sa, Grace și Cordelia, aceasta din urmă jucând un rol esențial în dezvoltarea și maturizarea eroinei. Toronto, căci aici se petrece acțiunea, nu este nici pe departe un loc prea prietenos, totuși fata reușește să se adapteze la stilul de viață din această metropolă.

Atwood se concentrează îndeosebi pe partea psihologică a personajului său și reușește să aducă în prim plan emoțiile și trăirile eroinei. Singurătatea absolută este lăsată în urmă, iar Elaine face pași mari în acomodarea sa la oraș. La școală însă, lucrurile nu stau deloc bine, iar Elaine este urmărită de răutățile colegilor și de rezultatele slabe la învățătură. Relația cu Cordelia devine din ce în ce mai tensionată, iar cele două pornesc într-o competiție absurdă și greu de înțeles. Anii trec, dar golul din inima eroinei nu poate fi astupat, deși are parte de noi și noi experiențe, cunoaște alți oameni, cunoaște răutatea fără margini și bunătatea absolută, descoperă noi teritorii, învață lucruri despre existența cărora nu știa și se pierde în vâltoarea vieții. Cordelia devine umbra eroinei, o umbră pe care nu o poate lăsa în spate, o umbră de care nu se poate despărți, dar care îi provoacă mult rău. Relația de dependență dintre cele două tinere este una dificilă și exploatată atent de ochiul critic al lui Atwood, care nu scapă niciun detaliu.

S-au scris la vremea aceea că limbajul și stilul de scriere seamănă izbitor cu cel utilizat de Sylvia Plat în „Clopotul de sticlă”, însă originalitatea lui Atwood nu poate fi contestată. Lucrarea este o incursiune fabuloasă în viață, și, mai ales, în mintea unui personaj cu probleme de integrare socială. Fără să aibă din abundență dialoguri plictisitoare și anevoioase, lucrarea cucerește prin stilistică și valențe sensibile, dar, îndeosebi, prin puterea interioară a eroinei. Câteva răsturnări de situație ne vor lua prin surprindere, dar acestea au menirea de a ne ține conectați la acțiune și de a ne impresiona puternic. Romanul va inspira câteva serii animate și va sta la baza unor pelicule de succes. Tradusă în peste 20 de limbi de circulație internațională, la numai un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru, cartea se regăsește în mai multe ediții: Polirom (2014), Leda (2007).