Margaret Atwood - Penelopiada

Dacă ai citit Povestea slujitoarei sau Asasinul orb, înseamnă că ești familiarizat cu numele de Margaret Atwood. Pentru cine nu o cunoaște, ea este o scriitoare canadiană de best-seller ce a reușit să aducă în scenă mișcarea feministă la cel mai înalt nivel. A început să scrie încă din copilărie iar în adolescență a publicat câteva poezii în diverse reviste, însă departe de publicul larg. Când a venit momentul să publice prima carte, nu a avut prea mari așteptări, însă încă din primele zile a reușit să vândă mii de exemplare. Cred că nu mai are rost să vorbim despre zecile de premii câștigate, totuși va spun câteva dintre ele: Franz Kafka, medalia Emerson-Thoreau sau Booker de două ori.

Nuvela Penelopiada a fost publicată pentru prima dată de editura canadiană Knopf în anul 2005. În limba română apare în același an la editura Leda, ediție ce va fi urmată de Nemira în 2021.

În țara natală a ajuns rapid un best-seller însă în Statele Unite a ajuns de abia pe lista "Alegerea editorului". Cu toate acestea, marii critici ai lumii au catalogat-o ca fiind una dintre cele mai bune scrieri ale autoarei. O adaptare teatrală ce durează 100 de minute a fost pusă în scenă de regizoarea Phyllida Loyd, și a reușit să ruleze multă vreme chiar și peste hotare. O versiune audio a nuvelei o puteți găsi recitată de Laurel Merlington.

Regina din Ithaca, Penelope, își amintește cu jind viața sa din Sparta dar de această dată dintr-o perspectivă modernă. Cu părinții nu s-a prea înțeles, tatăl ei a încercat să o omoare iar mama sa era mai mult absentă. La 15 ani se căsătorește cu Ulise din cauza unei înțelegeri pe care o făcuse acesta. A fost batjocorită de Elena din Troia și de slujnice din cauza staturii și a casei micuțe pe care o aveau și au decis să plece în Ithaca, locul de unde provenea Ulise. Aici îi va da naștere lui Telemachus cu puțin timp înainte ca soțul ei să plece în război, iar viața sa a devenit un vis urât. Trebuia să preia funcția de conducere și să aibă grijă și de casă, iar veștile că Ulise nu se va mai întoarce începuseră să circule. Sute de pretendenți se adunaseră la curtea sa, dar nu pentru ea, ci pentru regatul său, și văzând cum toți consumă resursele degeaba, a transmis că va alege unul de abia când va vedea giulgiul soțului său. Această distracție durase însă în cele din urmă Ulise s-a întors deghizat pentru a vedea cum se comportă Penelope. L-a recunoscut imediat iar el a decis să își instruiască copilul să fie bărbat pentru că până atunci nu reușise să aibă grijă de mama sa. Printre capitolele dramatice ne mai întâlnim și cu vocile slujnicelor care își exprimă opiniile în legătură cu ceea ce se întâmplă în viața stăpânilor. Povești ce nu le auzi în fiecare zi și care uneori sunt mai interesante decât nivela în sine.