Poeta și romanciera Marguerite Yourcenar, una din cele mai remarcabile scriitoare franceze, s-a născut la 8 iunie 1903, la Bruxelles. La scurt timp după nașterea sa, mama ei avea să moară, rămânând sub supravegherea tatălui. Acesta era un om extrem de pasionat de cultură, influențând-o pe tănăra scriitoare în cariera sa.
După ce tatăl său moare, începe să călătorească prin Europa, dar este nevoită să se stabilească în America imediat după începerea celui de-al Doilea Război Mondial.
Își începe cariera în literatură timid, în 1921, când publică poemul “Jardin des Chimeres“, acesta fiind inspirat după legenda lui Icar. Este susținută financiar cât și moral de părintele său, continuând să scrie cu și mai multă pasiune. Astfel în 1929 publică prima sa lucrare importantă, romanul “Alexis“.
Pe lângă pasiunea pentru literatură, Yourcenar a fost și profesor universitar, dar și traducătoare. Ține prelegeri impresionante despre literatură comparată, în colegii importante din New York. Cel mai răsunător succes literar l-a reprezentat romanul “Memoriile lui Hadrian“, pe care autoarea l-a scris timp de un deceniu. Poate cea mai mare realizare a sa are loc în 1980 când devine prima femeie aleasă membru în Academia Franceză. În decursul anilor a obținut numeroase premii precum Premiul Academiei Franceze, Premiul Erasmus și Prix Femina. Marguerite se stinge din viață la vârsta de 84 de ani, la 17 decembrie 1987.
Romanul “Piatra filosofală“ a fost publicat pentru prima dată în 1968 în Franța, la editura Gallimard. Opera a avut un succes atât de mare încât a obținut faimosul premiu Femina.
Narațiunea se concentrează asupra vieții și morții lui Zeno, un medic, filozof, om de știință și alchimist născut în Bruges în epoca Renașterii. Povestirea se întinde pe o perioadă de 50 de ani, într-un secol al XVI-lea plin de conflicte politice și religioase. Începutul este marcat de copilăria lui Zeno, care la vârsta de 20 de ani decide să plece de acasă. Suntem purtați peste ani, unde îl regăsim în postura de medic.
Viața lui Zeno este evidențiată de îndelungul exil, datorat lucrărilor sale care erau considerate a fi eretice. Pentru a nu atrage atenția, folosește un alt nume, fiind nevoit tot timpul să se ascundă. Își asumă cu duritate această viață clandestină și plină de constrângeri și dorește cu ardoare să înțeleagă ce îl înconjoară, dar și pe sine însuși.
Zeno realizează o serie de experimente, încercând să-și controleze trupul. Trăirile sale interioare sunt intense, pe o parte fiind doritor de a colinda prin lume, dar pe de altă parte fiind stăpânit de tendința de a-și găsi un loc al său.
Marguerite este remarcabilă în realizarea tabloului de cadru, scoțând la iveală atât perioade de liniște prin imagini idilice, dar și momente teribile precum descrierea unei spânzurători. Autoarea devine psihologul propriilor personaje, scriind cu un ton masculin. Multitudinea de referințe religioase, istorice și medicale îngreunează pe alocuri lectura, dar în același timp îl face pe cititor să caute cu ardoare cât mai multe detalii în text.
Aprecierile critice au fost îndreptate către stilul deosebit al autoarei de a-și creiona personajele, dar și către forța creatoare de care a dat dovadă. În 1988, regizorul belgian Andre Delvaux a adaptat opera într-un fascinant film.
Puteți regăsi acest roman în anticariatul nostru în mai multe ediții, dintre care amintim: Univers (1971), Univers (2006), Univers (2004), Univers (1999).