Despre Marin Preda
Morometii este un roman puternic autobiografic. Ilie Moromete il intruchipeaza pe Tudor Calarasu, tatal lui Marin Preda, care era al doilea fiu din a doua casatorie a acestuia cu Joita Preda - Catrina Moromete. Tudor Calarasu avea, din prima casatorie, trei baieti: Ilie, Ioan, Gheorghe - Paraschiv, Nila, Achim in roman. Joita Preda (scriitorul ii va purta numele de familie) avea doua fete: Maria si Ioana - personajele Alboaica si Tita. Cuplul, stabilit in Silistea Gumesti din Teleorman, va avea impreuna trei copii: Ilina, Marin si Alexandru. Marin, nascut pe 5 august 1922, este inscris in clasa I de invatatorul din comuna, insa tatal nu-l lasa sa frecventeze scoala decat un an mai tarziu. Desi apasat de treburile gospodaresti, copilul ia premiul intai. Termina scoala primara din sat, in clasa a saptea dand examenul final la scoala primara din Ciolanesti, cu o medie foarte mare. In 1937 se inscrie la scoala normala din Campulung Muscel, dar nu este admis pe motivul ca sufera de miopie. Ajunge la Scoala Normala Andrei Saguna din Abrud, intrand cu bursa pe primul loc. Scoala, insa, se desfiinteaza dupa numai un an din cauza lipsei elevilor. Trece prin scoli la Cristur-Odorhei, Buzau, Bucuresti, dupa care nu-si mai continua studiile din cauza lipsei banilor. In acest timp citeste, insa, foarte mult din clasicii literaturii si ai filosofiei, insa si Biblia.
Incearca sa se angajeze, lucreaza o perioada pe un santier, cautand sa si publice. Primele incercari reusite sunt la revista Albatros, care-i include o schita intre paginile ei. Continua cu foarte putin succes sa-si tipareasca textele, reusind sa publice o alta schita in 1942, in revista Tineretea. Se imprieteneste, intre timp, cu multi scriitori ai vremii, scrie si citeste mult. Se angajeaza ca functionar, pana la urma, la Institutul de Statistica in 1942, apoi este corector la ziarul Timpul, in care isi va publica mai multe scrieri mici in proza. Intra in cenaclul Sburatorul, face cunostinta cu scriitori ca Eugen Lovinescu, Hortensia Papadat Bengescu, Miron Radu Paraschivescu, Ion Caraion. Face serviciul militar intre 1943 si 1945, fara a servi, insa, pe front. Experienta din armata se va regasi in scrieri ca Albastra zare a mortii, Indrazneala, Soldatul cel mititel, Delirul, Viata ca o prada. Dupa incheierea stagiului militar, Marin Preda este o perioada scurta corector la Timpul, apoi functionar la Societatea Scriitorilor Romani si secretar de presa la Ministerul Informatiilor. S-a casatorit cu Aurora Cornu in 1954, dar cei doi au divortat in 1959. A mai fost casatorit de doua ori: cu Eta Vexler, apoi cu Elena Mitev, cu care a avut doi fii, Nicolae si Alexandru. In 1955 i se publica primul volum din Morometii; urmatorul volum a iesit de sub tipar peste 12 ani. Din 1964 este urmarit de Securitate si considerat a avea o atitudine ostila la adresa regimului - ceea ce, de altfel era adevarat - si, dupa o perioada, supus presiunilor si nesigurantei, intra in PCR si este ales deputat in Marea Adunare Nationala - parlamentul unicameral comunist. In 1968 publica Intrusul, in 1970 devine membru corespondent al Academiei. Tot acum Adrian Paunescu il convinge sa raspunda la cate o intrebare pe saptamana in paginile revistei Luceafarul - din aceasta colaborare de putin mai mult de un an va fi creat volumul Imposibila intoarcere. Continua sa publice: in 1972 Marele singuratic, in 1973 Intalnirea din pamanturi, in 1975 Delirul, in 1980 Cel mai iubit dintre pamanteni. Marin Preda moare pe 16 mai 1980 in locuinta sa din Mogosoaia, in conditii ce inca ridica semne de intrebare. Este inmormantat la Cimitirul Bellu.