Marin preda, scriitor român din perioada postbelică, aprig contestatar al regimului comunist, se naște în 1922, la Teleorman.
Este influențat în scrierile sale de autori precum Albert Camus sau Dostoievski. Cunoscut publicului larg pentru romane precum „Moromeții”, „Viața ca o pradă” sau „Cel mai iubit dintre pământeni”.
Director la editura „Cartea Românească” și om politic în Marea Adunare Națională, Preda își face debutul în gazeta „Timpul", cu schița „Pârlitu’", în 1942. Antipatia sa, manifestă liber, față de regimul comunist, i-a adus autorului o serie de prejudicii. Ultimul roman, „Cel mai iubit dintre pământeni”, apare pe piața în 1980, dar este rapid scos din circulație fiind considerat un atac dur la adresa regimului ceaușist. Scrierile sale sunt adesea cenzurate, iar familia scriitorului susține ipoteza conform căreia acesta a fost asasinat de Securitate. Nu doar opera lui Marin Preda a stârnit multiple controverse, ci și moartea acestuia. La scurt timp de la publicarea cărții „Cel mai iubit dintre pământeni”, Preda se stinge subit în vila de la Mogoșoaia. Misterul morții sale nu a fost elucidat nici până în zilele noastre, cauza oficială a decesului fiind asfixia.
Poate unul dintre cele mai cunoscute romane ale sale, „Delirul" expune viziunea lui Marin Preda asupra epocii sale, dominată de semnificative răsturnări sociale. Preda ne „vorbește” despre dreptate, istorie și adevăr. Spre deosebire de romanele publicate anterior, „Delirul” este o operă realistă, însă nu la fel de dură la adresa politicii comuniste. Acest fapt nu se datorează faptului că Preda și ar fi schimbat convingerile politice, ci, dimpotrivă, le-a dezvoltat atât de puternic încât a devenit „un inamic" al Securității.
Influențat puternic de stilul lui Dostoievski, pe care ajunge să îl traducă, Preda își construiește romanul inteligent. Scoate, așadar, în evidență nemulțumirile unui popor subjugat, trist și confuz. Martor la Mișcarea Legionară, expune cu franchețe abuzurile comise de regimul comunist și amintește de prea-cunoscuta politică a mâinilor murdare. Preda își ia rolul de cronicar al timpului său tragic, expunând magistral viața trăită în patria comunistă.
Scriitorul reușește să ilustreze confruntarea oamenilor cu fatalismul istoric. De asemenea, Preda accentuează „lupta” între bine și rău și face dese referiri la regimul nazist, ori la Hitler.
Titlul cărții poate fi interpretat sub forma unei metafore, căci societatea lui Preda se afla într-un delir anevoios. Cartea a beneficiat de numeroase traduceri la nivel internațional și se bucură de un real succes chiar și în prezent. Ideile lui Preda sunt un factor de influență pentru numeroși autori, precum Cezar Ivănescu.