Romanul “Viața ca o pradă” de Marin Preda și-a făcut loc pentru întâia oară în viața literară românească în anul 1977 la editura Albatros, iar printre alte edituri care au publicat romanul putem aminti de editura Cartea Românească în anul 1978, editura Cartex, 2008, sau Curtea Veche, 2010.
Marin Preda este considerat cel mai mare prozator român postbelic, având parte de o copilărie grea, familia neputând să îl ajute în conturarea periplului pe care și-l dorea scriitorul de mic.
Născut în data de 5 august 1922 la Siliștea Gumești din Teleorman, Marin Preda s-a făcut remarcat în cultura românească cu precădere datorită romanului “Moromeții” din anul 1955, unde prezintă copilăria și primii pași în universul scriitoricesc.
Universul moromețian prinde culoare, apărând și cel de-al doilea volum Moromeții, în anul 1967, ca mai apoi să apară mai multe romane, ca un “puzzle” ce dorește să prezinte într-o manieră pe alocuri nu foarte detaliată continuări ale acțiunii personajelor din roman, cum este cazul cărții “Marele Singuratic” din anul 1972, cu care Preda reușește să câștige Premiul Uniunii Scriitorilor.
Cum viața autorului a reprezentat o continuă peregrinare atât în viața de zi cu zi, cât și în viața literară, având în personajul Niculae o existență duală, Marin Preda a ținut să lumineze toată această călătorie literară a moromeților într-o operă de o valoare incontestabilă, o operă de tip Bildungsroman, adică o operă autobiografică de conturarea a unei personalități.
În romanul “Viața ca o pradă”, autorul prezintă detalii cronologice care nu apar în romanul “Moromeții”, detalii care au ținut cititorul în suspans. Aici este prezentată plecarea lui Marin din satul natal și eforturile pe care le face pentru a termina școala. Planurile cărții se balansează atât către planul satului natal, ca o readucere aminte a trecutului demnă de scrierile lui Marcel Proust, cât și către planul scriitorului consacrat de mai târziu, un foarte obiectiv și tranșant redactor al revistei “Viața Românească”.
Romanul prezintă adolescența lui Marin care reușește să termine școala primară în Siliștea Gumești, reușind să fie unul dintre cei mai buni elevi, mai târziu face eforturi pentru a se înscrie la Câmpulung, la școală, însă problemele cu ochii nu îl ajută și este respins.
Călătorind la Miroși, împreună cu tatăl său, este păcălit de un bibliotecar care îi cere 1000 de lei pentru a fi înscris la o școală, care se dovedește a fi una nepotrivită, însă în final este înscris într-un centru de învățământ din Blaj unde reușește să studieze timp de doi ani. În perioada războiului, acesta este trasferat la o școală din București, însă tatăl său nu dorește să plătească taxele școlare, dar, în final, acesta este declarat admis. Marin rămâne la școală un singur an, clădirea fiind distrusă de un cutremur.
Periplul în București continuă căci fratele său Nila lucra aici, acesta fiind primit în gazdă de fratele său. Fiindcă nu mai dispunea de bani pentru a continua studiile, este obligat să își găsească ceva de lucru pentru a continua la o școală privată.
Găsește un loc de muncă la calea ferată, însă nu izbutește să rămână prea mult, reușind să se mute mai apoi în camera lui Nilă, rămasă liberă după ce acesta se înrolează în armată.
În cele din urmă, Marin reușește să își găsească o slujbă la un ziar și la o tipografie, de unde reușește să strângă ceva bani pentru închirierea unei camere.
Împreună cu mai mulți prieteni, dorește să publice o primă carte de povestiri, iar mai târziu pleacă la Sinaia pentru câteva luni din dorința de a scrie primul lui roman, însă nu găsește inspirația necesară.
Mai târziu,când ajunge redactor la revista literară “Viața Românească” reușește să scrie romanul “Moromeții”, roman care a creat un adevărat univers în literatura românească postbelică.
Romanul “Viața ca o pradă”, alături de volumul II din Moromeții, au reprezentat o sursă de inspirație pentru filmul Moromeții 2, apărut în anul 2018 în regia lui Stere Gulea, secvențele din final prezentându-l pe Niculae Moromete cum reușește să meargă la un liceu privat, iar mai apoi să fie angajat la ziarul unde, redactorul șef, îi publică prima lui povestire, denumită “Pârlitul”.