Marin Sorescu - Usor cu pianul pe scari

Trei dinți din față, La lilieci sau Apa vie, apa moartă sunt trei dintre cărțile ce ne-au dovedit că poezia și proza românească au ajunsa nivelul următor. Autorul lor este Marin Sorescu ce s-a născut pe 29 februarie 1936 în satul doljean Buzești, unde a urmat și primele clase de școală. Liceul îl face la Predeal unde din primul an conduce Cercul Literar Nicolae Bălcescu, și așa începe Marin să dea dovadă de talent. Se mută în Iași pentru a urma facultatea de Filologie, Istorie și Pedagogie și aici primește funcția de lider al Casei de Cultură. În această perioadă scrie primele poezii și se va remarca printre autorii vremii foarte repede. După licență se mută la București unde scrie pentru revistele Viața Studențească și Luceafărul și de abia la 28 publică primul volum intitulat Singur printre poeți. Începe să își extindă orizonturile, și pe lângă proză și poezie scrie și teatru, unde se remarcă cu piesa Iona. Stilul său simbolistic și adesea filosofic îl ajută să ajungă printre cei mai iubiți autori ai vremii sale, mai ales pentru faptul că așa ceva nu se mai întâlnise până atunci. Scrie chiar și literatură pentru copii, unul dintre titluri fiind Unde fugim de acasă? și de asemenea și pictează uneori, tablourile sale fiind expuse în România, Irlanda și Franța. Din 1992 devine titular al Academiei Române și începe să fie premiat, atât în țară dar și în afară. Printre onorurile primite se numără Premiul Gottfried von Herder pentru întreaga operă, Premiul Felix Romuliana sau Premiul Academiei delle Muze din Florența.

Cartea "Ușor cu pianul pe scări" a apărut pentru prima dată la editura Cartea Românească în 1985, ediție ce va fi urmată de Editura Art în 2017.

Dacă încă nu v-ați obișnuit cu titlurile metaforice ale autorului, atunci trebuie să știți că întotdeauna ascund secrete. De data aceasta titlul are să ne spună ce asemuire este înrre un instrument muzical și un scriitor. Ei sunt fragili, sunt orchestranți și frenetici, și dacă cineva intră în viața lor haotic, atunci se vor dezacorda. Această carte este de fapt una de critică, dar nu din aceea cum fac profesioniștii, ci una finuță pe care chiar și începătorii din domeniu o pot înțelege. Pe tonuri amuzante, ia la puricat câțiva dintre marii autori ai țării și îi compară cu corzile, clapele sau materialele instrumentelor. Călinescu, Cioran sau Michaux sunt trei dintre victimele lui dar trebuie să știți că tot ce v-am zis până acum este doar de fațadă. Critica în esență este una serioasă și tăioasă doar că este ascunsă în glume și metafore care să ne pună zâmbetul pe buze.