Mario Vargas Llosa - Caietele lui don Rigoberto

Mario Vargas Llosa , născut la 28 martie 1936, este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori peruani. Primul său roman, intitulat "Orașul și câinii", publicat pentru prima oară în anul 1963, i-a adus recunoașterea imediată, acesta purtând semnele existențialismului lui Sartre. Considerat unul dintre cei mai importanți romancieri și eseiști contemporani, lucrările sale au câștigat numeroase premii, inclusiv "Premiul Nobel pentru Literatură" (2010) și "Premiul Cervantez" (1994) - considerat cel mai important din Spania. Majoritatea romanelor sale au acțiunea plasată în Peru, explorând concepția acestuia despre societatea peruană. În anul 2010, Mario Vargas Llos primește "Premiul Nobel pentru Literatură" datorită modului în care reușește să cartografieze structurile puterii, dar și pentru descrierile sale pătrunzătoare care vorbesc despre rezistența individului, dar și revolta și eșecul său.

Cartea "Caietele lui don Rigoberto", publicată pentru prima oară în anul 1997, este un roman erotic ce îi are în prim-plan pe don Rigoberto, pe soția sa dona Lucrecia, dar și pe fiul vitreg al acesteia, Fonchito.

Intriga poveștii are la bază o serie de texte scrise de don Rigoberto, managerul unei companii de asigurări, care încerca să evadeze din realitatea cotidiană punându-și pe hârtie fanteziile și dorințele sexuale. În același timp, fiul său mai mic, Fonchito, este obsedat de pictorul austriac Egon Shiele, imitându-l în toate, ajungând chiar să creadă că este reîncarnarea acestuia, autorul scriind, practic, biografia acestuia prin poveștile pe care băiatul i le spune mamei vitrege, atât despre viața lui Schiele, cât și despre opera sa.

Don Rigoberto, ajuns la vârsta de 50 de ani, traversează o perioadă grea după separarea de soția sa mult iubită. După despărțirea lor, dona Lucrecia se mută în altă casă, împreună nu menajera ei, Justiniana, în locuință conjugală rămânând soțul împreună cu fiul lui, Alfonso. Motivul separării cuplului este unul șocant: don Rigoberto a fost înșelat de către soție chiar cu propriul său fiu, Fonchito, care este și minor, având în jur de 13-14 ani. Relația incestuoasă dintre cel mic și dona Lucrecia se derulează în sufrageria căminului conjugal, momentul fiind încărcat de aluzii, referiri și insinuări sexuale. 

După despărțirea celor doi, Fonchito începe să își viziteze mama vitregă și, simultant, între cei doi soți începe o ciudată corespondență amoroasă. Alături de toate aceste evenimente, Llosa prezintă în cartea sa multe detalii prezente în caietele lui Rigoberto, care, în sigurătatea căminului său, își ia notițe despre nenumărate lucruri, precum: comentarii despre cărți și tablori, reflecții și teorii personale pe cele mai variate teme, povești ce conțin fanteziile sale erotice, etc.

Structurat pe mai multe capitole, romanul lui Llosa lasă impresia unei înșiruiri de fantezii sexuale care nu au nicio legătură una cu alta, de la tot felul de scrisori netrimise, scrise de protagonist, ba pentru un rotar, ba pentru un cititor al revistei Playboy, ba pentru anumite organizații ecologiste. 

Romanul "Caietele lui don Rigoberto" este, pe lângă un amestec ciudat de Cervantes și Nabokov, un exercițiu de stil complex și ambițios, o mostră a simțului umorului deosebit, dar și cea mai experimentală fațetă a creativității autorului său. Originea acestuia poate fi găsită în vechea admirație a autorului pentru operele lui Borges, Nabokov și alți autori de genul, fiind o operă construită în întregime din literaturi preexistente și un rafinament intelectual și verbal.

Cartea "Caietele lui don Rigoberto" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Humanitas (2006) și Humanitas (2010).