Mario Vargas Llosa, născut pe 28 martie 1936, în Peru, este unul dintre cei mai importanți romancieri și eseiști din America Latină.
În anul 2010, LLosa primește Premiul Nobel pentru Literatură pentru "cartografierea structurilor puterii şi imaginile sale tranşante ale rezistenţei, revoltei şi înfrângerii individului".
Printre cele mai cunoscute romane ale lui Llosa se numără și: "Orașul și câinii" (2005), "Casa verde" (1966), Pantaleon și vizitatoarele (1973), "Elogiul mamei vitrege" (1988), "Rătăcirile fetei nesăbuite" (2006), etc.
Romanul "Pantaleon și vizitatoarele", publicat în anul 1973, se desfășoară pe o perioadă de trei ani, între 1955 și 1958. Cartea începe cu un citat din Flaubert: "Există oameni care n-au altă menire printre ceilalți decât aceea de a servi drept intermediari; treci peste ei ca pe o punte și îți vezi mai departe de drum".
Pantaleon Pantoja, membru marcant și disciplinat al forțelor armate peruviane, are o nouă misiune, aceea de a crea un serviciu de prostituate ("vizitatoare") care ar reduce numărul violurilor din Amazon, provocate de soldații armatei.
Inițial, Pantoja era oarecum ambivalent cu privire la noua sa misiune, dar, având în vedere că era soldat model, fiind și extrem de mândru de faptul că poartă uniforma forțelor armate peruviane, se adâncește în munca sa cu mare entuziasm, și o eficiență spectaculoasă.
Numele pe care-l va primi rețeaua de prostituție a armate este "Serviciu de Vizitatoare pentru Garnizoane, Posturi de Frontieră și Aferente", Pantoja urmărind să formeze relații strânse de lucru atât cu proxeneți și prostituate, cât și cu escroci din zona Iquitos.
Disciplina și organizarea sa fac ca respectivul serviciu clandestin să funcționeze perfect până când au loc o serie de evenimente care pun capăt celebrului și controversatului serviciu de prostituate din Iquitos. Romanul este bazat pe o poveste adevarată.
Cartea este împărțită în 10 capitole, majoritatea fiind scrise la persoana a treia, mai puțin capitolele 3 și 9, care conțin scrisori trimise de Pochita către sora ei, Cici, și fratele Franciso, acestea fiind scrise la persoana întâi. În plus, capitolul 9 prezintă, de asemenea, și articole din ziarul El Oriente, dar și elegia funebră a căpitanului Pantaleon Pantoja la înmormântarea frumoasei Olga Arellano Rosaura("Brazilianca").
Printre personajele romanul "Pantaleon și vizitatoarele" se numără: Pantaleon Pantoja (personaj principal) - este un ofițer de armată foarte eficient, disciplinat, serios, dedicat armatei, ordonat și bun administrator. Suferă foarte mult în momentul în care i se cere să-și dea demisia din armată, deoarece era obișnuit să aibă șefi, iar armata este ceea ce iubește cel mai mult, obsesia lui pentru muncă fiind atât de mare încât făcea ceea ce i se cerea cu mare eficiență.
Pochita (personaj secundar) - este soția lui Pantaleon. Inocentă și naivă, o "fată bună", care nu și-ar fi imaginat vreodată că soțul ei, atât de serios, o va înșela.
Brazilianca (personaj secundar) - pe numele ei original Olga Arellano, este cunoscută drept baziliancă pentru că și-a trăit o mare parte din viață în Manaus. Este o femeie frumoasă și voluptoasă, care îl seduce pe Pantaleon, devenindu-i iubită.
Leonor Curinchilla (personaj secundar) - este mama lui Pantaleon, iubindu-și fiul și îngrijindu-l cu mare devotament.
Scavino și Părintele Beltran (personaje secundare) - sunt ofițeri de armată, care dezaprobă "Serviciu de Vizitatoare pentru Garnizoane, Posturi de Frontieră și Aferente", încă de la înființarea acestuia.
Romanul a fost adaptat în două filme. Primul a fost lansat în anul 1975, fiind co-regizat chiar de Mario Vargas Llosa, iar a doua adaptare a fost realizată în anul 2000, avându-l ca regizor pe Franciso J. Lombardi.
Cartea "Pantaleon și vizitatoarele" se află pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Albatros (1998) și Humanitas (2008).