Mark Twain este cunoscut în întreaga lume pentru scrierile sale de aventuri ori pentru literatura pentru copii.
Titluri precum „Prinț și cerșetor” sau „Aventurile lui Tom Sawyer” vor cuceri publicul de pretutindeni. Reprezentant de seamă al realismului, pasionat de literatură și istorie, cu deosebite abilități de umorist și pamfletar, Twain avea să lase o moștenire culturală remarcabilă literaturii universale.
„Jurnalul lui Adam și al Evei” este o lucrare care ne cucerește încă de la primele paragrafe. Povestea este plasată acum mult timp, cumva înaintea noastră, și se desfășoară în grădina Raiului. Publicat pentru întâia oară în 1906, jurnalul a fost reeditat și adnotat în repetate rânduri. La doar un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru, sunt disponibile mai multe ediții ale acestuia, dintre care amintim: Minerva (2003), Adevărul Holding (2008), Univers (1983), Litera (2016).
Cu toții cunoaștem povestea mărului mâncat de Eva, căderea acesteia în păcat și izgonirea primilor oameni din grădinile Edenului.
Twain însă, deși de la acest adevăr biblic își construiește opera, nu dă prea multe detalii despre subiectul atât de bine cunoscut. Autorul reușește, prin umor și ironie, să dea naștere unei capodopere. Într-un decor aproape ireal, povestea lui Adam și a Evei pare că se rescrie.
Scriitorul face trimitere la scrierile sacre, chiar are îndrăzneala de a le discredita, fapt ce va stârni o serie de controverse. Twain nu s-a autodeclarat niciodată un credincios, deși nu a contestat existența unei puteri supreme.
În cartea sa aduce, în stilul caracteristic, o imagine nouă asupra a ceea ce știm cu toții. În esență, „Jurnalul lui Adam și al Evei" nu se referă strict la primii oameni, la relația lor cu Dumnezeu ori la faptele care le-a adus izgonirea. De fapt, Twain aduce un manifest pentru relațiile normale, pentru legăturile simple dintre doi oameni, fără rădăcini divine.
Altfel, la o analiză mai amănunțită, înțelegem că opera lui Twain este despre noi toți, despre viețile muritorilor de rând despre iubirile și suferințele pământești, despre loialitate și credință. Prin urmare, cartea este un jurnal al zilelor noastre, care ne ajută să înțelegem cum să ne menținem relația cu omul de lângă noi, ori cum să ne raportăm la păcate și alte fărădelegi.
Deși până acum, Twain ne-a obișnuit cu un limbaj copilăresc, simplu și ușor de decodat, scriitorul demonstrează o latură nouă, necunoscută publicului. Avem de-a face cu un Mark Twain mai profund, mai sensibil, axat pe partea filozofică și îndreptat către psihologie.
Nu vă așteptați însă la reale pledoarii filozofice, căci nu ajungem până într-acolo. Vom observa însă o mai mare atenție acordată sentimentelor umane și interacțiunii dintre indivizi, însă umorul și ironia vor fi elemente de bază.