Considerat unul din cele mai bune romane ale scriitorului
american Mark Twain, „Un yankeu la curtea regelui Arthur” a apărut în 1889 la
editura Chatto & Windus din Anglia. La momentul apariției sale, romanul a
fost criticat de britanici pentru că oferea o altă perspectivă asupra istoriei
și a perioadei de domnie a regelui Arthur. Ei îl acuzau pe Twain că ar fi pătat
imaginea regelui, a curții sale și a idealurilor din jurul Mesei Rotunde. În
prefața romanului, Mark Twain notează chiar că „neîmblânzitele legi și
obiceuri” din carte aparțin istoriei și deși nu susține că acestea s-au
întâmplat în secolul al VI-lea, el crede că există această posibilitate, din
moment ce sunt dovezi că ele s-au întâmplat chiar în vremuri mai apropiate de
scrierea romanului. Totuși, au fost critici care au lăudat lucrarea lui Twain
și care au apreciat profunzimea cu care acesta analizează societatea și
nedreptățile sale de-a lungul secolelor. Criticul și scriitorul american
William Dean Howells considera că „Un yankeu la curtea regelui Arthur” este cel
mai bun roman al autorului și totodată, o lecție pentru orice democrație. În
România romanul a fost publicat în peste 10 ediții, care se găsesc spre vânzare
pe site-ul Anticariatului Printre Cărți.
Romanul urmărește călătoria yankeului Hank Morgan în trecut,
în Anglia secolului al VI-lea. El trăiește în Connecticut, în secolul al
XIX-lea, dar în urma unei lovituri la cap se trezește la curtea regelui
Arthur. Având în minte imaginea plină de
cavalerism a acelor vremi, Hank realizează că realitatea este alta și încearcă,
cu știința secolului al XIX-lea, să analizeze și să găsească o soluție la
problemele cu care se confruntă regatul. Povestea începe atunci când este luat
prizonier de Sir Kay și dus la curte. Este condamnat cu arderea pe rug, însă
pretinde că este vrăjitor și reușește să se salveze. El susține că va face să dispară
soarele, și oameni chiar cred acest lucru, când, de fapt, el se folosește de o
eclipsă. Devine rapid cel mai important sfătuitor al regelui și totodată
rivalul lui Merlin. Cu ajutorul lui Clarence, cel cu care se împrietenise la
început, când era prizonier, și alți câțiva băieți, Hank face și alte trucuri
prin care reușește să atragă oamenii de partea sa, aceștia privindu-l ca pe un
mare vrăjitor. Totuși, Hank încearcă să îmbunătățească condițiile din regat, și
aduce la cunoștința oamenilor mai multe invenții cum ar fi săpunul, școala,
bicicletele, periuța de dinți, baseballul ba chiar și telefonul și votul
universal. El are susținerea regelui Arthur, în ciuda împotrivirii bisericii.
Toate par să meargă pe făgășul cel bun și Hank se autoproclamă rege și reușește
să închidă biserica, dar Merlin revine și își ia revanșa.
Deși cu multe momente de amuzament, romanul lui Mark Twain
pune totuși un semn de întrebare asupra guvernării și a evoluției oamenilor.
Deși Hank are cunoștințe pentru a face viața oamenilor mai bună, și, cunoscând
istoria, poate evita mai multe probleme, dorința sa pentru o putere mai mare
devine de nestăvilit. Mai mult, el profită de puținele cunoștințe și
superstițiile oamenilor. Este o analiză excelentă a caracterului uman și, așa cum
spunea Howells, este o lecție pe care oricine ar trebui să o citească într-o
democrație. Este, de asemenea, și un protest al lui Twain împotriva mai multor
autori ca Walter Scott, care au romanțat perioada regatului lui Arthur în mod
deosebit.
„Un yankeu la curtea regelui Arthur” a fost adaptat în
numeroase piese de teatru și film, unul din cele mai apreciate fiind muzicalul
din 1949, regizat de Tay Garnett, avându-l în rolul principal pe Bing Crosby.