Comunismul avea să fie una dintre cele mai strașnice și complicate perioade din istoria țărilor europene, cu precădere a acelora din Estul Europei. Regimurile dictatoriale din anii trecuți și-au pus amprenta strașnic asupra societății civile. Vișniec face tot posibilul să se țină departe de confruntările partidului comunist din România și alege să trăiască în Franța, o țară mai puțin afectată de această doctrină. În vremea în care teatrul nu era tocmai bine văzut, iar autorii erau adesea puși sub cenzură, Vișniec are curajul să scrie despre teme tabu și să trateze cu sarcasm evenimente de-a dreptul dramatice. El utilizează metafore și alte alegorii tocmai pentru a obișnui publicul cu fața hâdă a lumii în care trăiește.
Astfel, el folosește teatrul drept instrument de manifestare împotriva totalitarismului și își poartă cititorii într-o lungă, dar interesantă călătorie. Satiră socială plină de controverse, are să se transforme într-o piesă de teatru, care se va bucura de mare succes.
Piesa de teatru vorbește despre experimentul pe care liderii despotici ai Europei au încercat transformarea statelor, pentru o așa-numită cea mai bună dintre lumi, însă au eșuat lamentabil. Vișniec vede acest experiment diferit și evocă totul sub forma unui spital de boli mintale, iar bolnavii sunt inspirați din personaje celebre precum Stalin, Hitler sau chiar Ceaușescu. Opera este concentrată atât pe evenimentele politice, cât și pe raportul dintre eroi și pe maniera în care aceștia au influențat imaginarul politic colectiv al veacului.
Vișniec știe când să fie grav și când să fie amuzant, când să utilizeze metafore și când să dea frâu liber adevărului istoric. Toate acestea vin într-o evocare de zile mari și ne fascinează de la o pagină la alta. Treptat, luăm parte la fel și fel de răsturnări de situație și ne axăm pe maniera în care autorul ne dezvoltă acțiunea. Politica și istoria se îmbină magistral în această lucrare, iar Vișniec este un maestru al peniței, care reușește să ne distreze chiar și cu evenimente tragice și dramatice. Actul său de curaj, felul în care își expune poziția vizavi de astfel de evenimente, nu va trece neobservat de societatea critică și intelectuală a Europei.
Toate aceste evenimente sunt evocate cu patos și cu ardoare de artistul Vișniec, care lucrează minuțios la fiecare scenă, la fiecare paragraf și la construirea fiecărui personaj în parte. Criticii vor cataloga piesa de teatru drept o reală operă de artă, iar teatrele din Europa vor pregăti reprezentații cu casa închisă. Acum, mai puternic ca niciodată, politica revine în atenția publicului, iar literatura ia un plan secund. Personajele lui Vișniec sunt colorate, rigide, dar interesante și palpitante, iar publicul va fi fascinat de aceste combinații artistice reușite.
Autorul însuși avea să declare că nu se aștepta la un astfel de succes, iar mulțumirile sale merg către public care a dorit să-l cunoască și către cei care l-au sprijinit în actul creator. Astăzi, lucrarea poate fi găsită pe site-ul nostru în mai multe ediții, dintre care vom aminti următoarele: Univers (1995), Polirom (2011).