Despre Mateiu I. Caragiale
Mateiu I. Caragiale (nascut la 25 martie 1885, Bucuresti - 17 ianuarie 1936), fiu al lui Ion Luca Caragiale (33 de ani) si al Mariei Constantinescu (21 de ani). Relatia lui Ion Luca Caragiale cu tanara Maria Constantinescu dureaza doar pana in anul 1889, cand Ion Luca se casatoreste cu Alexandrina Burelly, iar copilul Mateiu este luat in noua familie.
Tatal sau doreste sa se ocupe de educatia si de viitorul primului sau fiu indeaproape si o va face cu consecventa pana in ajunul mortii sale, survenite la 9 iunie 1912. In biografia scriitorului apare notat ca intre 1889 si 1912 viata lui Mateiu I. Caragiale va fi marcata de aparitia unei aversiuni ireconciliabile fata de tatal sau.
Studiaza pana in 1902 la Colegiul Sfantul Gheorghe, unde directorul Anghel Demetrescu ii trezeste pasiunea pentru heraldica. Ii apare interesul pentru aristocratie si pentru elita sociala, iar aceasta pasiune devine, pana la urma, o obsesie de a face parte din ea (isi cauta stramosii pe care ii credea aristocrati). In 1904 incepe la Berlin studiile de Drept, pe care insa le abandoneaza.
In 1921 apare Remember in Viata Romaneasca. Din 1916 incepe sa lucreze la romanul Craii de Curtea-Veche, in care va scrie despre relatiile tensionate cu tatal sau. Il finalizeaza in 1928 si il publica un an mai tarziu, tot la Cartea Romaneasca. Aversiunea aceasta totala nu reprezinta, totusi, un impediment pentru a se folosi de influenta literara a tatalui. Mai ales datorita influentei respective, Mateiu I. Caragiale debuteaza ca poet in aprilie 1912, in revista Viata Romaneasca din Iasi, cu un grupaj de 13 poezii. Doua luni mai tarziu Ion Luca se stinge dupa un atac de cord, la cateva zile dupa ce poetul Panait Cerna il felicitase pentru poeziile fiului sau.
Viata lui Mateiu se complica din ce in ce mai mult dupa moartea lui Ion Luca Caragiale. La 1 mai 1929 primeste premiul Societatii Scriitorilor Romani. Noteaza in Agenda faptul ca in februarie 1929 incepe sa lucreze la Sub pecetea tainei, iar in octombrie la Soborul tatelor. In 1936, dupa ce publica mai multe fragmente din romanul politist, acum terminat, numit Sub pecetea tainei, Mateiu Ion Caragiale moare. Timbrul stilistic e acelasi, iar romanul este relatarea unor enigme nerezolvate din Bucurestiul de la 1900.