Max Blecher - Intamplari in irealitatea imediata

Max L. Blecher a fost un scriitor român de origine evreiască născut pe 8 septembrie 1909 la Botoșani. Provenea dintr-o familie destul de înstărită, tatăl sau având o fabrică de prelucrare a sticlei, iar datorită acestui lucru a ajuns să studieze medicina la Paris. Nu a durat mult până să își întrerupă studiile din cauza unei boli incurabile în acea vreme: tuberculoză la coloana vertebrală. A fost internat la sanatorii din Franța și Elveția dar a hotărât că dacă tot nu se va vindeca, mai bine se duce la Techirghiol. În 1934 publică primul său volum de poezii cu ajutorul lui Geo Bogza, intitulat "Corp transparent" ce va conține versuri suprarealiste dar pline de tehnică. În 1936 la editura Vremea va publica romanul de debut, și ultimul, numit "Întâmplări în irealitatea imediată" pe care îl poți găsi pe site-ul nostru în următoarele ediții: Minerva, 1970; Art, 2011; Cartex, 2019 sau Corint din 2016.

Avem parte de un roman pentru cititorii care nu sunt slabi de înger. Firul narativ fiind unul autobiografic, va trebui să te pregătești de suferință, haos și doar un strop de fericire. Stimuli vizuali sau olfactivi sunt folosiți la maxim, de exemplu, doctorul său era văzut ca un șobolan de laborator iar mirosul de bâlci este descris amănunțit pentru ca tu să te simți acolo.

Max va purta conversații imaginare cu el însuși sau entități inexistente și își va transforma nopțile în vise psihedelice va îl vor ajuta să treacă peste diagnosticul tulburător. Prin mici pasaje ne sunt descrise copilăria și adolescență nu prea fericite, care conturează ușor un coșmar ce nu mai are de gând să se termine. Considerat un Kafka al literaturii moderne, nu putea da greș în reprimarea acestui titlu, așa că scenele de absurd nu lipsesc. Tristețea nu se termină nici spre final când autorul afirmă că ar vrea ca cineva să îl trezească din acest coșmar pentru a vedea din nou realitatea. Realitatea a fost însă că nu mai avea mult de trăit.

Până la vârsta de 38 de ani a reușit să mai publice "Inimi cicatrizante" în 1937, "Vizuina luminată" fiind publicată post-mortem. Fiind un evreu în acele vremi tulburi, nu a avut prea mare noroc în viață dar talentul său și poate și suferință sa, l-au făcut să ajungă în mâinile a zeci de mii de cititori ce au apreciat fiecare cuvânt scris poate cu lacrimi în ochi.