Max Frisch - Homo Faber

Max Frisch s-a născut la data de 15 mai 1911, la Zurich și a decedat la data de 4 aprilie, 1991, tot la Zurich. Cauza morții a fost considerată una naturală, suferind de cancer de colon. El a fost un arhitect elvețian, romancier și dramaturg. Opera sa se bazează pe lipsa de sens a existenței umane și abordează teme precum criza spirituală a societății contemporane. El a devenit un autor importat în canonul literaturii germane datorită titlurilor: „Homo faber”, „Eu nu sunt Stiller”, Biedermann și incendiatorii”, „Andorra”. Pe lângă piese de teatru și romane, a compus și două jurnale literare, proză scurtă și piese radiofonice în perioadele 1946-1949 și 1966-1971. În tinerețe s-a luptat cu propriul său Eu, simțind nesiguranța în propria-i artă, simțind că viața burgheză nu poate coexista în același timp sau în egală măsură cu arta. O bună bucată de timp a fost nesigur pe el sau pe ce model de viață ar trebui să adopte. Și-a întrerupt studiile și cariera artistică de debut, absolvind facultatea de arhitectură și chiar a lucrat câțiva ani ca ahitect. După succesul romanului „Eu nu sunt Stiller” își recapătă încrederea în el și în arta și creațiile sale, astfel că își părăsește familia și se dedică în totalitate scrisului și destinului său de scriitor. Evident că tema centrală a creațiilor sale este conflictul cu sinele. Alte teme pe care le abordează sunt angajamentul politic, conflictul dintre sexe, comunicarea, responsabilitatea, descoperirea/apărarea identității. În lucările sale se regăsesc, de asemenea și influențe politice din Europa, la care artistul a luat parte (cel de-al Doilea Război Mondial și ascensiunea fascismului). El a părăsit Elveția de-a lungul timpului, cu nenumărate ocazii și a tratat perioada de după război în scrierile sale cu multă ironie.

Romanul „Homo Faber” (în limba română însemnând Omul creator) este publicat pentru prima dată în anul 1957, având un succes gălăgios în lumea postbelică. Azi îl regăsim în edituri precum: „Polirom” (2002), „Univers” (1971), „Gallimard” (1991), „R. Oldenbourg Verlag Muchen” (1988).

Protagonistul cărții este Walter Faber, un inginer profesionist conștiincios, care lucrează pentru UNESCO, ajutând țările sărace să se dezvolte. Personajul este construit precum o minte logică, analitică, care nu crede nicidecum în destin și nu suportă predispoziția femeilor pentru drame, tragedii, intuiții sau sentimente atribuite mereu unei situații. Aici intervine momentul în care autorul și personajul încep să se asemene, deoarece personajul urmează să trăiască o serie de întâmplări și momente care îi vor distruge lumea statistică și matematică și îi va da peste cap tot ceea ce știa despre viață, pornind într-un carusel al răsturnărilor de situație. Personajul se află într-o relație cu o manechină căsătorită, însă călătorind cu vaporul din America în Europa, se îndrăgostește de propria sa fiică, fără a ști cine este, de fapt și chiar o cere în căsătorie. Altă situație total neprevăzută este atunci când descoperă cadavrul primului soț al fostei sale iubite, (adica mama fetei lor) fiind chiar prietenul lor comun, pe o plantație din Guatemala. Povestea are, evident, rădăcini mult mai adânci. Faber se îndrăgostește în studenție de Hannah, însă fiind tineri, el este indecis în privința căsătoriei, cu atât mai mult atunci când află că Hannah este însărcinată. În final ei se despart, iar el trăiește cu impresia că ea a renunțat la sarcină. După douăzeci de ani de absență, se reîntâlnesc accidental la Atena. El fusese într-o călătorie cu Sabeth, (fiica lor despre care nu știe încă) în Paris și o parte a Italiei și se întorce la Atena pentru că Sabeth vrea să își viziteze mama, care se stabilise aici de o bucată de timp. Din păcate, Sabeth este mușcată de un șarpe veninos și moare în Atena. Moare și Walter din pricina cancerului la stomac.