Romanul “Copilăria”,( Детство), de Maxim Gorki (Максим Горький), a apărut în anul 1914, la editura Berlin J. Ladyschnikow, făcând parte dintr-o serie autobiografică din care mai fac parte alte două volume intitulate “La stăpâni” și “Universitățile mele”.
Romanul prezintă viața tânărului Alioșa Peșkov, protagonist al seriei de romane, cel care rămâne orfan de mic într-o societate ostilă, tumultuoasă și plină de amărăciune, pe care este silit să o traverseze cu îndârjire și stoicism.
Romanul apare în România la sfârșitul anilor ’40, fiind publicată de editura Cartea Rusă în mai multe ediții atât cartonate, îmbrăcate în piele, cât și broșate.
Printre alte edituri care au publicat romanul, putem aminti de editura Tineretului, 1967, din colecția Biblioteca Școlarului, în format cartonat, editura Univers, 1972, în format broșat, editura Ion Creangă, din colecția Biblioteca pentru Toți Copiii, 1981, în format cartonat, editura Albatros, 1988, în format broșat sau editura Polirom, 2013, în format broșat.
Maxim Gorki, pe numele său adevărat, Alexei Maximovici Peșkov, s-a născut la data de 28 martie 1868, în orașul Nijni Novgorod, din Imperiul Rus, fiind un important scriitor și dramaturg rus, precum și un creator al curentului realist socialist.
Gorki a avut parte de o copilărie grea, rămânând orfan la vârsta de nouă ani și fiind crescut de bunicii lui. Atașamentul față de bunica sa i-a făcut copilăria mai frumoasă, aceasta fiind o excelentă povestitoare. Tânărul Alexei este aproape de suicid, atunci când bunica sa moare, în anul 1887.
Încearcă să își caute de lucru, mergând pe jos prin tot cuprinsul imperiului, toate aceste detalii regăsindu-se în opera sa autobiografică.
În 1902 îl întâlnește pe Lenin, fiind mai apoi închis în urma revoluției eșuate din 1905, iar, încarcerat fiind să scrie prima lui operă dramatică, “Copiii soarelui”.
În toamna anului 1919, Gorki emigrează în Italia, pentru a se trata de tuberculoză, întorcându-se în anul 1932 definitiv, la dorința lui Stalin. Reîntoarcerea în Rusia a reprezentat și o victorie în ceea ce privește propaganda, Gorki fiind decorat la scurt timp cu ordinul Lenin și fiindu-i oferit un apartament de lux în Moscova. Mai târziu, în urma constrângerilor staliniste, Gorki este arestat la domiciliu, fiindu-i restrâns dreptul la cuvânt și la informație, drept despre care a vorbit în anul 1919.
Moare în anul 1936, la un an după moartea misterioasă a fiului său, cele două morți fiind învăluite în mister, creându-se suspiciunea unei crime prin otrăvire.
Printre cele mai importante opere ale autorului putem aminti de “Schițe și povestiri”, 1898, “Mama”, 1907, “O confesiune”, 1908 sau “Viața lui Matvei Cojemeakin”, 1910.
Romanul “Copilăria” de Maxim Gorki, reprezintă un adevărat Bildungsroman, o operă în care autorul conturează imaginea tinereții și a opreliștilor pe care le întâmpină tânărul Alioșa Peșkov, un personaj care a intrat în istoria literaturii ruse din secolul al XX-lea, putând fi asemănat, într-o oarecare măsură, cu Niculae Moromete din opera “Moromeții”, de Marin Preda.
Romanul începe cu imaginea unei tragedii, tatăl lui Alioșa, murind în urma unei glume puse la cale de Miska și Iakov, micuțul de numai nouă ani, rămânând în grija mamei în casa bunicului pe nume Vasili Vasilievici.
Aici, Alexei prezintă cruzimea la care este supus, fiind bătut fără motiv, precum și atmosfera plină de ură și dispreț care domnește în casă. Singura persoană care îi face copilăria mai frumoasă este bunica lui, Akulina Ivanova, care avea darul de a povesti și de a-i oferi o oază de dragoste și ocrotire nepotului neajutorat. Din cauza unui eveniment nefericit în care o calfă din atelierul bunicului său moare, atelierul este incendiat iar copiii sunt siliți să trăiască în voia sorții.
Alexei rămâne singur, după ce mama sa se căsătorește cu un bărbat fără bani, care îi face viața un chin, fiind silită să îndure bătăile acestuia, murind în finalul operei în urma acestor atrocități.
Alexei trăiește în umilință, însă rabdă și reușește să răzbească, devenind un înțelept în urma tuturor neajunsurilor pe care i le-a oferit viața, acesta spunând la un moment dat despre copilărie : „Când mă gândesc la copilăria mea, mă asemuiesc cu un stup de albine în care tot soiul de oameni șterși au adus întruna, ca albinele, mierea cunoștințelor și gândurilor lor despre viață, îmbogățindu-mi sufletul, fiecare cu ce se învrednicea.”