Maxim Gorki - La stapan

Romanul "La stăpân" este cel de al doilea volum al trilogiei "Copilăria" și a apărut în Rusia în 1916. În limba română apare în 1949 și 1960 la Cartea Rusă, ediție ce va fi urmată de Editura Univers în 1972.

Ne întoarcem în trecut, mai exact în Rusia secolului al XIX-lea, când Gorki, ajungând deja în culmile tinereții, începe să își descopere puterea intelectuală. În această perioadă începuse să scrie primele teze, însă nu este vorba doar despre asta ci și despre lupta socialo-politică a țării în care trăia. Era greu să obții libertatea în acele vremuri și dacă deveneai anarhist peste noapte riscai să fi expulzat sau chiar omorât. Muncea într-o fabrică, banii erau puțini iar familia sa nu era tocmai iubitoare. De multe ori nu mânca pentru că nu își permitea și își găsea alinarea pe câmpurile și dealurile ce reușeau să îl scoată din peisajul sumbru al realității. După ce ajunge ajutorul unui fotograf începe să observe cum diferențele sociale construiesc societatea și cum burghezii sunt corupți în a exploata săracii. Așa începe el să se gândească cum ar fi să devină intelectual și să poată avea un cuvânt de spus în marea Rusie. Citește, scrie și devine pasionat de artă și cu pași mici reușește să se integreze într-o nouă lume. Foamea de educație devenise mai puternică ca oricând pentru că voia să schimbe viziunea oamenilor cu privire la ce e corect și ce nu. Experiențele anterioare îl fac să înțeleagă și mai bine adevărul și de asemenea să își dorească ca și poporul din care face parte să aibă aceeași dorință. Nimeni nu trebuia să se rezume la a învăța ce este în manual, nu asta era important, viața și propria persoană trebuiau studiate atent pentru a-ți concretiza drumul pe care ai să te îndrepți. Transformarea sa într-un scriitor cu normă întreagă are loc în 1898 când publică "Esee și povestiri", carte ce va fi foarte populară în acea vreme. La un an distanță aderă la Mișcarea Social-Democrată Marxsistă unde în sfârșit ajunge în rândul intelectualilor. Datorită învățăturilor sale începe să se opună regimului țarist și este arestat în repetate rânduri, însă asta nu l-a oprit niciodată din a-și exprima punctul de vedere. În 1902 este ales academician onorific în literatură însā Țarul Nicolae al II-lea decide să îi anuleze acest titlu. În semn de protest, împreună cu Cehov și Korolenko, părăsește academia și deschide propriul teatru. Doar câteva luni a fost cu noroc pentru că cenzura i-a interzis interpretarea oricărei piese așa că a renunțat la visul său pe care îl avea de peste 20 de ani. Se implică din ce în ce mai mult în politică și pentru a-și ajuta poporul să iasă din grațiile unui partid ce era mizer, pune bazele revoluției din 1905 denumită mai târziu "Revoluția sângeroasă". Pleacă în Finlanda, apoi în Statele Unite, iar în 1912 ajunge pe Insula Capri unde va sta până în 1917 când are loc o nouă revoluție în Rusia. După aceasta, prietenia sa cu Lenin, cel ce îl susținuse întotdeauna pentru practicile sale anarhiste, se stinge și Gorki devine un om sumbru. Deja avea o familie numeroasă și pentru a le oferi un trai bun trebuia să își încalce principiile. Face un acord cu Partidul Comunist, mai exact cu Stalin, și se întoarce în URSS. Din nou aderă în politică iar cel mai grav lucru pe care îl face este să susțină homosexualitatea ca fiind o faptă penală.