Fondator al realismului socialist, activist politic scriitor, se naște în Rusia, în primăvara lui 1868. O bună bucată de vreme, trăiește în străinătate, îndeosebi în Insula Capri. Folosește acest pseudonim literar și scrie încă din anii tinereții, însă operele sale vor fi apreciate mult mai târziu. Pasionat de istoria țării sale și cunoscător al mai multor limbi străine, Gorki avea să devină un simbol al Rusiei sovietice.
La 9 ani rămâne orfan de tată, iar acesta tragedie îl determină să se gândească la suicid. Mai târziu, pleacă în drumeții lungi prin Imperiul Rus, iar experiențele trăite îi vor servi drept sursă de inspirație pentru operele sale de căpătai. Se împrietenește cu Lenin, iar relația lor devine din ce în ce mai strânsă.
Biografia sa conține pasaje incerte, ori chiar are multe pagini lipsă, căci Gorki nu dorește să se afirme în vreun fel anume, singurele lui pasiuni fiind arta și scrisul. Se învârte în cercurile politice înalte, dar relațiile nu îl vor scăpa de o scurtă perioadă de detenție. Când este eliberat, scrie opera „Copiii soarelui", care are drept temă centrală viața de după gratiile gulagului rusesc și evoluția epidemiei de holeră din 1862.
Primul Război Mondial îl regăsește în apartamentul său din Petrograd, care se transformă treptat in centru de comandă pentru bolșevici. De aici înainte, relațiile cu sovieticii se vor deteriora grav. Mai mult, credințele sale politice, exprimate fățiș în diverse publicații, îi vor aduce exilul. Surse biografice atestă existența unor scrisori trimise de Gorki către Lenin, acestea conținând pasaje amenințătoare și opinii legate de regimul care guverna țara la vremea aceea.
Anii trec în Rusia, războiul nu contenește, iar Maxim Gorki avansează încet spre titlul de cel mai mare poet al literaturii ruse. Continuă să scrie nuvele, basme și proză, dar romanele îl atrag cel mai mult. Ar putea fi considerată stranie evoluția lui, căci urmările războiului nu au adus beneficii sferei culturale, dar Gorki scrie, publică, acuză și se retrage. Între timp, operele sale fac înconjurul țării și chiar depășesc granițele. „Azilul de noapte", „Vara", „Mama", „Copilăria” ori „Cântecul șoimului” sunt doar o parte din manuscrisele care îi vor aduce celebritatea internațională.
Vizat de mai marii epocii, recunoscut la nivel mondial și posesorul a numeroase decorațiuni și premii, Gorki părea că le-a primit pe toate. În 1933 însă publică o carte tulburătoare, care avea drept temă traiul în Belomorkanal, un canal construit în scopul muncii impuse deținuților din Gulag. Odată cu publicarea cărții, scriitorul își va atrage numeroși dușmani ascunsi, fiind plasat chiar în arest la domiciliu.
In 1936 moare subit, la puțin timp după trecerea în neființă a fiului său. Moartea celor doi va stârni numeroase controverse, iar suspiciunea unei posibile otrăviri a rămas deschisă până în zile noastre.
Iubitorii literaturii rusești vor fi încântați să descopere, în rafturile anticariatului nostru, mai multe ediții ale operelor lui Maxim Gorki. Dintre acestea amintim: Cartea Rusă (1957/1956), Editura pentru Literatură Universală (1962).