Michel de Ghelderode s-a nascut pe 3 aprilie 1898 in Bruxelles, Belgia, si a decedat pe 1 februarie 1962, tot in Bruxelles. A fost un dramaturg si scriitor belgian, cunoscut pentru stilul sau gotic, simbolist si absurd.

A studiat la Universitatea Libera din Bruxelles, unde a fost influentat de curentele literare moderne, in special simbolismul si expresionismul, care au marcat perioada interbelica. Familia sa a avut o influenta importanta asupra formarii sale intelectuale. Desi provenea dintr-o familie de intelectuali, el a avut o viata marcata de izolare si a fost un solitar al literaturii belgiene.

Ghelderode a fost cunoscut si pentru faptul ca a fost atras de literatura franceza, iar scrierile sale au fost influentate de teatrul absurd si de evolutiile literare ale vremii. Desi a fost apreciat in cercurile literare ale vremii, si-a petrecut o mare parte din viata intr-o oarecare anonimitate.

Michel de Ghelderode, un autor belgian de limba franceza, a inceput sa publice lucrari literare in perioada interbelica, cunoscut pentru stilul sau distinctiv, plin de simbolism si teme macabre. Prima sa lucrare importanta a fost piesa de teatru "La Balade du grand macabre" (1929), care a marcat debutul sau literar semnificativ. Ulterior, a continuat sa publice lucrari care l-au consacrat drept un autor cu o abordare unica in literatura europeana.

De-a lungul carierei, Ghelderode a colaborat cu diverse publicatii literare, dar si cu edituri prestigioase din Franta si Belgia. De exemplu, lucrarile sale au fost publicate de edituri precum Les Éditions de la Revue des Deux Mondes si Éditions Gallimard, doua dintre cele mai cunoscute edituri din Franta. Aceste colaborari i-au asigurat o recunoastere pe plan literar, iar piesele sale de teatru au fost apreciate si jucate pe scenele din diverse teatre din Franta si Belgia.

In ceea ce priveste viata sa personala, Ghelderode a fost un individ cu o viata marcata de o atmosfera de melancolie si neconformism, caracteristici vizibile si in scrierile sale. Desi nu au existat mari controverse politice legate de el, el a trait in perioada interbelica, o era de instabilitate politica si culturala, care l-a influentat, dar nu a fost un autor implicat activ in miscările politice din acea vreme. In schimb, s-a concentrat mai mult pe aspectele existentiale si filozofice ale umanitatii, fiind preocupat de tema mortii, a destinului si a absurdului.

Michel de Ghelderode a fost un autor belgian cu o viziune unica asupra lumii, care s-a reflectat in operele sale pline de grotesc, absurd si umor negru. In lucrarile sale, precum Soarele apune... (1935), autorul exploreaza teme de solitudine si obsesia pentru moarte, cu un ton gotic si o atmosfera incarcata de tensiune. In Povestiri crepusculare (1946), Ghelderode se joaca cu teme existentialiste, punand sub semnul intrebarii realitatea si natura umana. Povestirile reflecta adesea o atmosfera apasatoare si o profunda meditatie asupra tragismului si absurdului vietii. Rataririle Marelui Macabru. Scoala Bufonilor (1948) este o lucrare in care absurdul si grotescul sunt explorate intr-un context inedit, in cadrul unei scoli unde bufoni si personaje macabre interactioneaza. Este o lucrare filosofica ce reflecta asupra conditiei umane si asupra naturii tragice a existentei. In volumele de Teatru, Ghelderode isi pune amprenta asupra teatrului absurdului, creand lucrari care depasesc limitele realismului si ale conventiilor clasice. Temele de moarte, frica si absurd sunt recurente, iar stilul sau teatral pune in evidenta contradictiile din comportamentul uman. Aceste opere sunt unite de explorarea tematicilor tragice si absurde ale existentei umane, de meditatiile asupra mortii si ale conditiei umane in fata unui univers nelinistit.

Michel de Ghelderode a fost un autor destul de controversat si greu de incadrat in traditiile literare conventionale. Desi a fost apreciat pentru originalitatea sa, lucrarile sale au fost adesea privite cu un amestec de admiratie si reticenta de catre criticii literari. A fost asociat cu curentul literar al grotescului si absurdului, iar stilul sau a fost considerat adesea dificil si neconventional.

Criticii au remarcat, in mod special, profunzimea tematicii sale, care explora teme precum moartea, absurditatea existentei umane si natura tragica a vietii. Desi stilul sau plin de grotesc si umor negru poate parea provocator sau chiar straniu, acest lucru a fost, in multe cazuri, apreciat de cei care au inteles intentia sa de a rasturna conventiile teatrale si literare ale vremii. De asemenea, critica sa asupra societatii si a conditiei umane a fost vazuta ca o forma de contestare a realitatii si de provocare a cititorului sa se confrunte cu intrebari existentiale esentiale.

Opere: "Soarele apune...", "Povestiri crepusculare", “Rataririle Marelui Macabru. Scoala Bufonilor".