Michel Foucault - Istoria nebuniei in epoca clasica

Michel Foucault, acest geniu francez care a reușit să pună bazele multor idei filosofice și psihologice, s-a născut pe 15 octombrie 1926 în orașul Poitiers. După ce a urmat un liceu bun, acesta a studiat la Sorboana unde a obținut o diplomă în filozofie și psihologie. Timp de cinci ani a lucrat ca instructor de psihologie, apoi un an ca profesor în același domeniu. În 1961 a scris prima sa carte care a avut un real succes și a constatat că acest subiect pare să intereseze tinerii. În 1966 va publica cartea ”Ordinea lucrurilor” care va atrage atenția tuturor și va deveni cel mai original gânditor al vremii. Ce idei avea? A încercat și a și reușit să analizeze tipologiile umane, a arătat care a fost esența istoriei și a explicat conceptul de ”om”. Autorul moare pe 26 iunie 1984 din cauza bolii Sida.

Lucrarea filosofică "Istoria nebuniei în Epoca clasică" este prima carte publicată de Foucault și a apărut în 1961, în limba franceză, la editura Librairie Plon. Poți comanda chiar acum edițiile în limba română de pe site-ul nostru oferite de editura Humanitas din 1996 și 2005.

Pe vremea când Foucault lucra în domeniul cultural-diplomatic și educațional în Polonia, era deja sătul de spitalele de psihiatrie și de experiențele sale personale traumatizante. Astfel a început sa scrie despre ce a avut să cunoască în viața sa și a structurat totul pe capitole. Emoțiile sale, istoria care l-a pasionat încă de mic și manualele de psihiatrie citite, au dat naștere a trei capitole ce descriu nebunia epocilor ce au trecut.

Renașterea a fost marcată de portretizarea în artă a oamenilor nebuni în pielea înțelepților. Literatura însă, portretiza nebunia ca fiind diferența dintre oamenii normali și cei ce se prefăceau a fi. Ce este interesant este că ei au reușit să aducă comedia tragică în prim plan și nebunia a devenit brusc ceva la moda.

La începutul secolului al XVII-lea, a avut loc marea exterminare a persoanelor nebune din Europa. Prima dată doar îi duceau la marginea orașului însă după s-au gândit ca ar fi mai ideal să îi separe cu totul de oamenii normali. Poate v-ați întrebat ce înseamnă de fapt un om nebun. Ei bine, cum psihologie nu se cunoștea în acea vreme iar oamenii făceau tot ce credeau de cuviință, prostituția, păgânii sau oamenii mai diferiți din punct de vedere fizic, erau considerați nebuni. Ajunseseră chiar în punctul în care erau controlate salariile, casele, ba chiar viața socială, pentru simplul fapt ca existau.

Secolul următor a început Epoca Modernă și de abia atunci s-au produs schimbări pe plan medical. Au început să existe instituții specializate în psihiatrie sau psihologie din doua motive: vindecarea celor "nebuni" din familiile sărace și protecția sociala. Însă în scurt timp motivele au fost uitate iar aceste instituții erau pline de oameni ce doar credeau ca au nevoie de ajutor.