Michel Tournier - Picatura de aur

Michel Tournier se naște pe 19 decembrie 1924, la Paris, dintr-o familie destul de prosperă. Tatăl său se ocupa cu drepturile de autor din muzică iar mama sa, ca toate femeile vremii, era casnică. Tinerețea sa a fost marcată de izbucnirea războiului pentru că a fost învățat să aibă respect față de cultura germană iar acum trebuia să îl disprețuiască pe Hitler. Era prea tânăr să fie trimis pe front dar de pe fereastra sa vedea toată tragedia ce se întâmplă. Din 1945 se decide să studieze filosofia iar la câțiva ani distanță deja se credea cel mai bun al generației sale. Examenul însă a spus altceva... Cel mai mare eșec al vieții sale. În 1967 publică prima sa carte care nu va dura mult până să ajungă să fie vândută în milioane de exemplare. Autorul nu era pasionat doar de literatură, ci și de fotografie. Din 1960 până în 1965 a fost gazda unui serial numit The Black Box care avea ca subiect fotografia. Studiul imaginii și culorilor l-a inspirat în a scrie "Picătura de aur" și " Giulgiurile Veronicăi".

Romanul "Picătura de aur" a fost publicat original în limba franceză cu titlul "La goutte  d'or" în 1986.  Prima ediție în limba română a fost publicată la doar 3 ani distanță de către editura Univers, fiind urmată de editura Polirom în 2003 și Rao în 2011.

Povestea începe cu Idris, un cioban simplu, care este cucerit de o blondă superbă ce face turul Saharei într-un Land Rover. Nu relaționează prea mult însă tensiunea dintre ei începe să prindă scântei așa că trebuia ca cineva să facă primul pas. Ea îi face o poza și îi spune că i-o va trimite de la Aprsi dar el simte că vrea să îi fure identitatea, după poză urma să îi găsească și datele și casa și banii…dar acestea erau doar gânduri. După luni de așteptare se decide că ar fi bine să călătorească la Paris pentru a o găsi dar înainte de asta găsește o picătură de aur în nisip, semn că cineva a umblat la averea sa iar gândurile că ar fi putut fi ea îl doborau pe zi ce trecea. Ajuns în Franța, întâlnește un artist care îi cere să stea în fața unei pânze pentru a fi pictat. Acesta l-a folosit ca pe un obiect pentru a reprezenta desertul saharian iar Idris se înfurie...Este apoi convins să devină model pentru păpușile arabe în mărime naturală și acceptă din rușine cu toate că i se părea un gest dizgrațios cu privire la cultura sa. Cu ajutorul rășinii și al unei matrițe, Idris ajunge să fie prezent în toate vitrinele și să atragă privirile locuitorilor.

Textul a încercat a fi unul filosofic însă criticii nu au fost de acord și l-au dat jos de pe piedestal și a devenit doar un roman despre cultura și viața sahariană dusă la extrem.