Despre Michel Zevaco
La 1 februarie 1860 s-a nascut in Franta, la Ajaccio, Michel Zevaco, jurnalist, scriitor, publicist, regizor de film, activist. Anticlerical si anarhist, infiinteaza revista de profil Gueux in 1982. Dupa o luna este intemnitat pentru jumatate de an si obligat sa plateasca o amenda. Ulterior, scrie pentru alte publicatii anarhiste si editeaza un ziar anticlerical si il sustine pe Alfred Dreyfus in celebrul scandal al vremii in care fusese implicat.
A locuit in Corsica pana la varsta de 9 ani, fiind cel mai mare dintre cei patru frati. Copilaria si-o petrece mutandu-se dintr-un loc in altul, urmandu-l pe tata, croitor pentru armata. Bacalaureatul il ia in 1877 la Angers, apoi pleaca la Paris pentru a intra la Scoala Normala Superioara. Cunoaste acolo mediul boem al Cartierului Latin care-l va incanta asa mult incat se va referi la el in unele dintre articolele sale. De la mijlocul celui de-al doilea an de studii abandoneaza cursurile, insa devine profesor la Colegiul din Viena in 1880, in ciuda acestui fapt. Dupa zece luni de lucru in invatamant, perioada incarcata de critici din partea superiorilor, este concediat din cauza ca sedusese si rapise sotia unui consilier municipal.
Intra in armata in martie 1882, unde, in ciuda problemelor sale disciplinare, este rapid promovat la rangul de subofiter; totusi, din cele 206 zile pe care le petrece in armata, 118 sunt zile in care este sub paza politiei militare pentru diverse probleme: acopera iesirile nepermise ale soldatilor, pierde un cal, isi uita sabia, se imbata in loc sa-si faca runda de paza sau raspunde necuviincios superiorilor. Totusi, paraseste armata primind autorizatia. Pleaca la Paris manat de visul de a deveni scriitor. Se angajeaza ca agent comercial si isi creeaza un plan de a scrie nouasprezece nuvele cu tema militara. Prima carte care ii apare este Incarcatura. Schite militare, in 1888. Din acest an, insa, nu doar ca intra pe drumul carierei scriitoricesti, ci devine si un activist si polemicist in mijlocul revolutionarilor socialisti. Scrie pentru ziarul L'Egalite, devine repede redactor sef al publicatiei si candidat la alegerile legislative din 1889. Este un activist feroce, dur, extrem de implicat in cauze legate de idealul socialist, cum a fost momentul in care un lucrator la gaze a fost concediat, iar, ca replica, Michel Zevaco infiinteaza o uniune a soferilor si lucratorilor in domeniul gazelor, scriind statutul acestei organizatii in intregime. Este un polemist ascutit, tintele lui favorite fiindd guvernul, presedintele si sotia acestuia si, mai ales, ministrul de interne al vremii. La 1 aprilie 1890 il provoaca la duel pe ministru intr-un articol ce va prefigura tonul cartilor sale de capa si spada. Este condamnat la patru luni de inchisoare si amendat cu 1000 de franci.
Dupa eliberare, ziarul este greu de sustinut, mai ales ca urma o linie mai libertariana, iar din 1900 isi tine convingerile politice pentru sine, devenind un romancier prolific si extrem de bine platit. Este autorul a treizeci si cinci de nuvele si douazeci si sase de romane, printre care se numara: Cavalerii Pardaillan, Fausta, Fausta invinsa, Comoara Faustei, Nostradamus, Regina vagabonzilor, Turnul Nestle, Cavalerul regelui, Marchiza de Pompadour etc. Michel Zevaco moare pe 8 august 1918, la Eaubonne, bolnav de cancer.