Michel Zevaco - Printesa Rayon D'or

Michel Zevaco, născut în Corsica, a fost un cunoscut scriitor și jurnalist francez. În anul 1900 își abandonează cariera jurnalistică, dedicându-se scrierii romanelor, publicându-și primul său roman, intitulat "Păcatele familiei Borgia", publicat în "La Petite Republique socialiste" de către Jean Jaures.

Cartea "Prințesa Rayon D'or" este al patrulea roman al seriei "Aventurile lui Ragastens". Acțiunea acestuia începe în noaptea de 10 mai 1565, în casa maestrului Laurent d'Archelles. Acesta avea o casă impunătoare, cu siguranță, una dintre cele mai frumoase, dintre cele mai bogate din l'Isle Ada, acolo unde cei din familia d'Archelles ocupau, de foarte mulți ani, onorabila funcție de notar regal. Maestrul Laurent d'Archelles, văduv, fără copii, ajuns la cincizeci de ani, cu o înfățișare robustă și o alură gravă, trăia în casa sa incojurat de respectul tuturor. Sub atenta lui îndrumare, întreaga zi, secretarii săi clasau documente, expediau înțelegeri și contracte, întocmeau acte pentru întreaga nobilime din ținutul Ile-de-France. După ce aceștia își terminau treburile, se retrăgeau, lăsându-l pe maestru singur, împreună doar cu unica sa servitoare și cu un tânăr în care acesta avea toată încrederea. În acea seară de mai, d'Archelles închise cu mâna lui, trase zăvoarele, închizând cu lacătul ușa înaltă și masivă de stejar armat cu fier, pe care se afla tăblița de notar. Apoi se îndreptă spre sala în care lucrau secretarii. Acolo îl găsi pe Gaspard, tânărul la care ținea ca la propriul său fiu, care nu a vrut să se ducă la culcare până nu termina copia unor acte. Tânărul avea cam douăzeci și cinci de ani, o față cu trăsături accentuate, pe care străluceau doi ochi remarcabil de inteligenți. Însă, maestrul îl cunoștea prea bine pe Gaspard, știind că nu se va opri din muncă după finalizarea acelei copii, la finalul ei apucându-se de o alta.  Îndreptându-se spre ușa sălii, maestrul îi urase să aibă o noapte bună. În timp ce se îndepărtă, Pinacle îl urmări îndelung cu privirea, dacă acesta s-ar fi întors în clipa aceea, ar fi putut surprinde toată ura cu care îl privea tânărul, dar nu se întoarse, continuându-și drumul spre camera sa. Se întinse în pat, căzând într-un somn profund, ca de plumb. În acest timp, Pinacle își termină treaba, rămânând așezat la masa de lucru, cu urechea la pândă, așteptând ca servitoare să-și termine treaba, și să urce în odăița ei de la mansardă. La orele nouă și jumătate, Pinacle se ridică și merse la culcare, întâlnindu-se pe hol cu servitoarea, ce urca în camera sa, își urară reciproc noapte bună, tânărul intrând în camera sa, mobilată destul de confortabil. Se așeză în pat, dar nu reuși să adoarmă, rămânând un timp nemișcat, întins pe spate, în întuneric, cu ochii ațintiți în tavan. Spre orele unsprezece, sări din pat brusc. Sosise momentul. În întunericul ce scălda camera, fără a face zgomot, se îmbrăcă. Cu un felinar în mână, se îndreptă spre ușă, având o urmă de neîncredere, daca greșise dozarea somniferului, și maestrul se va trezi, prinzându-l ca un hoț ordinar? Alungându-și aceste gânduri, se îndreptă rapid spre camera maestrului, sufocându-se, sudoare rece inundându-i tâmplele, inima bătându-i violent, întrebându-se dacă zgomotul ei nu îi va trezi pe cei adormiți. Se apropie de mobila plasată la capul patului, deschizând sertarul pentru a lua cheia ce deschidea sipetul în care maestrul își ținea cele mai de preț acte și valori ale sale. Deschise fără zgomot, verificând interiorul, moment în care din spate auzi rostită fraza: "Ce faci acolo?".

Cartea "Prințesa Rayon D'or" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Dexon Office (2016) și Anvima (1993).