Apărut în 1991, romanul „Puntea suspinelor" este unul dintre cele mai apreciate semnate de scriitorul francez Michel Zevaco. Portretizând incredibil Veneția anului 1509, romanul va fi tradus în peste 30 de limbi de circulație mondială și adaptat pentru un film de scurt metraj. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale operei, dintre care amintim: Tribuna (1994), Florisrom (1994), Filip (1920), Dexon Office (2017).
Într-o Italie dezbinată, măcinată de conflicte politice diverse și fragmentată între mai multe familii de viță domnească, puterea dogelui Senerissime este colosală, dar dușmanii îl pândesc la fiecare colț.
Anul 1509 este unul emblematic pentru poporul Veneției, aceștia sărbătorind uniunea dintre Roland Candiano și Leonora Dandolo. Cei doi provin din marile familii italiene, au averi nemăsurate și popoare de condus. Legatura dintre ei vine ca o binecuvântare asupra venețienilor, care speră la un trai mai bun și la o viață mai tihnită.
Dar viața familiilor regale nu este deloc una simplă, iar tinerii proaspăt căsătoriți au de înfruntat dușmanii și comploturi odioase.
Foscari, Altieri și Bembo sunt trei bărbați dominați de ură și remușcări ascunse. Geloși pe iubirea izvorâtă între progeniturile unor familii atât de bogate, pun la cale o ambuscadă.
Prin urmare, într-o singură noapte, Roland pierde tot, iar viața îi este dată peste cap într-o manieră îngrozitoare. Rămas singur, ursuz și dezamăgit, suferind de o depresie severă și blestemând-și soarta, pune la cale o răzbunare cruntă.
Zevaco, acest maestru al romanelor istorice și de aventuri, reușește să surprindă magistral societatea vremurilor, cu obiceiurile și tradițiile sale. El conturează deosebit, cu o atenție de chirurg, fiecare colț al Veneției, fiecare locuitor, fiecare chip și întregește tabloul final printr-o răsturnare de situație neașteptată. Ne pierdem astfel pe străzile prăfuite ale Veneției, încercăm să cunoaștem mai bine patria lui Roland și să îi înțelegem suferință fără margini, ba chiar îl sprijinim în tentativa sa de a-și răzbuna pierderea celor dragi. Detaliile sunt multiple, iar descrierile sunt ample și greu de trecut cu vederea, însă acțiunea este întreținută de eroul principal și „secunzii” săi.
Mai târziu, aflăm secrete de familie, descoperim răni încă necicatrizate ale protagonistului și suntem acaparați de umbra unui mister demult uitat. Cartea este năucitoare, fascinantă și plină de peripeții și contraste. Zevaco se aseamănă acum cu marele Dumas, împrumută puțin din limbajul lui Balzac și se distinge de realismul lui Zola. Căci Zevaco este diferit, nou, original, greu de egalat și aproape imposibil de depășit. El cucerește mintea cititorului, îi îngenunchează inima și îi captează atenția fără prea mari strădanii.
Romanele lui Zevaco sunt tulburătoare, cu puternice accente istorice și redactate într-o manieră inegalabilă. La Zevaco istoria este distorsionată pe alocuri, dar ideea de bază se păstrează întotdeauna.