Mielu Zlate - Introducere in psihologie

Mielu Zlate, născut la 2 iunie 1937, la Galați, a fost un psiholog de seamă, personalitate marcantă a vieții științifice românești, aducând contribuții remarcabile la clădirea Școlii românești de psihologie și la impunerea psihologiei alături de celelalte științe academice. Printre domeniile sale de interes s-au numărat psihologia generală, psihologia socială, psihologia personalității, psihologia organizațional-managerială, arii în care a desfășurat o bogată activitate didactică și de cercetare. Întreaga s-a activitate este reflectată în numeroasele cărți, monografii și manuale de referință pentru literatura de specialitate, publicate pe parcursul vieții sale. Printre acestea se numără: "Tratat de psihologie organizational-managerială", "Leadership și management", "Eul și personalitatea", "Psihologia mecanismelor cognitive", "Introducere în psihologie", "Omul față în față cu lumea", "Empiric și științific în învățare".

În cartea "Introducere în psihologie", Mielu Zlate abordează subiecte precum: psihologia ca stiință și ca profesie; obiectul psihologie; metodă și metodologie în psihologie; lege, explicație și teorie în psihologie. "Ce este psihologia?" - de-a lungul vremii, psihologia a fost definită în nenumărate și extrem de diverse moduri, printre tipurile de definiții ale psihologie, desprinse din literatura de specialitate, se numără: "definiții tip butadă" - în care psihologia este văzută ca o "știință studiată de psihologi"; "definiții tip metaforă" - care își au originea în constatările contradictorii ale cercetărilor psihologice, astfel, investigarea funcțiilor psihice inferioare (senzații, percepții, timp de reacție, etc.) i-a condus pe unii autori spre evidențierea existenței unor regularități și generalități ale manifestării lor, în timp ce studierea funcțiilor și proceselor superioare (afectivitatea, motivația, voința, etc.) a permis altor autori sesizarea caracterului lor singular; "definiții prin negare"; "definiții etimologice" - mulți autori definind psihologia pornind de la etimologia cuvântul, având în vedere că termenul "psihologie" este compus din două particule "psyche" - psihic și "logos" - știință, s-a ajuns ca psihologia să fie definită  ca o "știință a psihicului", aceasta fiind contestată de logicieni, care o consideră tautologică; "definiții comprehensive" - care sunt și cele mai complete, deoarece încearcă să surprindă elementele centrale, definitorii ale psihologiei ca stiință.

Psihologia este o știința al cărei traiectorie nu a fost de loc simplă și liniară, destinul acesteia fiind mult mai dramatic decât al altor științe. Aceasta a cunoscut perioade de avânt și stagnare, de calm și destindere, dar și de încordare și încrâncenare, în legătură cu ea fiind formulate cele mai frapante paradoxuri. Despre originea psihologie s-a afirmat că ar fi nedeterminată, și că obiectul psihologiei, dacă chiar ar exista, este nebulos, acesteia fiindu-i puse la îndoială legile și contestate metodele, deoarece erau considerate nesigure. Atunci când s-a considerat că face parte din rândul științelor, s-a afirmat despre psihologie că ar fi o "știință hibrid". Însă, nu doar psihologia își are drama sa, ci și cel care o practică, psihologul. În timp ce încerca să analizeze epistemologia psihologiei dintr-o perspectivă istorică, Pierre Greco a constatat faptul că "nenorocirea psihologului este de a nu fi sigur că face știință și, dacă face, de a nu fi sigur că aceasta este psihologie".

Se pune des întrebarea "care este locul psihologiei în sistemul științelor?", la aceasta, răspunsurile neîntârziind să apară. Concepțiile multiple și diversificate cu privire la locul psihologie în sistemul știintelor s-au organizat și integrat cu timpul, conducând la elaborarea unor adevarate "modele" explicativ-interpretative, și anume: "modelul triunghiular", "modelul circular", "modelul interpenetrării științelor" și "modelul bazat pe clasificarea științelor".

Cartea "Întroducere în psihologie" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în patru ediții, și anume: Polirom (2000), Casa de Editura si Presa Sansa (1996), Casa de Editura si Presa Sansa (1994) și Polirom (2015).