Despre Miguel Angel Asturias
Romancier guatemalez si castigator al Premiului Nobel pentru literatura in 1967, Miguel Angel Asturias a trait intre anii 1899-1974, s-a nascut in Guatemala, dupa un an dupa ridicarea la putere a dictatorului guatemalez Manuel Estrada Cabrera. Dictatura a fortat familia sa se mute in micul oras Salama, unde Asturias a intrat in contact strans cu descendentii indienilor mayasi. Astfel a devenit constient de problemele politice si sociale inca de la o varsta frageda si i-a oferit un model pentru prezenta dominanta in cel mai celebru roman al sau, Mr. President (1946).
In anul 1907 familia Asturia s-a intors in Guatemala, dar Estrada Cabrera nu a fost inlaturat din functie pana in anul 1920. Pana in acel moment autorul era un student universitar militant care nu putea vedea decat opresiunea provenita din regimul militar care inlocuise dictatura. Prin urmare, familia sa a considerat ca era indicat sa-l trimita la Londra, de unde a plecat curand pentru a se stabili la Paris (1923). Aceasta perioada a fost importanta pentru formarea viitorului scriitor.
In anul 1926 a tradus in limba spaniola Popol Vuh, epopeea indienilor quiches, si a publicat volumul Legendele Guatemalei. Succesul traducerii in franceza a acestui volum il integreaza societatii artistice din Paris. A fost implicat intr-o bogata activitate politica si publicistica, publicand peste 2000 de articole in ziarele si revistele din Guatemala, Mexic, Argentina.
In 1933 s-a intors in Guatemala si a intalnit un alt regim inabusitor - cel al lui Jorge Ubico - pe care l-a indurat pana in 1944, publicand doar poezie. In 1946, cu un guvern mai liberal care conducea tara, Asturias a publicat in cele din urma romanul El senor presidente (Domnul presedinte), despre un dictator nenumit intr-o tara din America Centrala nespecificata, la care lucrase inca din 1922.
In perioada 1946-1954, Asturias a fost ambasador in Mexic, Argentina si El Salvador, continuand sa publice in tot acest timp. Hombres de maiz (Oameni de porumb-1949), o lucrare noua, este formata din sase parti si abordeaza atat realist, cat si imaginativ criza pe care o traieste cultura traditionala indiana atunci cand se confrunta cu tehnologia moderna „progresiva”.
Ulterior a publicat cele trei romane care constituie Trilogia bananelor. Mai putin imaginative, mai putin artistice decat lucrarile sale anterioare, ele constituie o expunere a exploatarii industriei fructifere din Guatemala de catre firmele americane. Vento fuerte (Vant puternic, 1949), El papa verde (Papa verde, 1954) si Los ojos de los enterrados (Ochii ingropatilor, 1960) sunt lucrari sincere, afectate de un ton de protest excesiv de agresiv. Acest neajuns este evident si in Weekend in Guatemala (1957), un grup de povesti scrise cu furie din cauza unei invazii in Guatemala de catre liderul exilat Carlos Castillo Armas, cu sprijinul guvernului SUA, conform credintelor scriitorului.
In anul 1954, Asturias si-a pierdut cetatenia guatemaleana si a plecat la Buenos Aires, unde a petrecut urmatorii opt ani. Cand o schimbare de guvern in Argentina l-a determinat sa caute din nou o locuinta , Asturias s-a mutat in Europa. Locuia la Genova cand a aparut romanul sau Mulata de tal (1963). Proza poetica a autorului curge mai liber aici decat in celelalte fictiuni ale sale, dar in acelasi timp este o carte dificila, intens personala, extrasa din chiar lumea sa privata a imaginilor.
In 1966 a castigat Premiul Lenin pentru Pace, Asturias a fost numit ambasador al Guatemalei in Franta de catre noul guvern al presedintelui Julio Mendez Muntenegru. A detinut aceasta functie pana in 1970. Anul urmator creatia sa literara a fost rasplatita cu un Premiul Nobel pentru Literatura. La 9 iunie 1974 a murit, in timp ce se afla intr-o vizita la Madrid, Spania.
Opera: Arquitectura de la vida nueva (1928); Leyendas de Guatemala (Legendele Guatemalei, 1930) Sonetos (Sonete, 1936); El senor Presidente (Domnul Presedinte, 1946); Hombres de maiz (Oameni de porumb”, 1949); Trilogia bananiera - Viento fuerte (Vant puternic, 1950), El papa verde (Papa verde, 1954), Los ojos de los enterrados (Ochii ingropatilor, 1960); Carta Aerea a mis amigos de America (1952); Weekend en Guatemala (Weekend in Guatemala, 1956); El alhajadito (1961); Mulata de tal (O oarecare mulatra, 1963); Rumania, su nueva imagen (Romania si noul sau chip, 1964); Latinoamerica y otros ensayos („America Latina si alte eseuri, 1968); Malandron (1969); Viernes de Dolores (1972); America, fabula de fabulas (1972); Sociología guatemalteco (1977); Tres de cuatro soles (1977).