Miguel de Unamuno - Negura

Miguel de Unamuno, născut la 29 septembrie 1864, în Bilbao, a fost un cunoscut prozator, filosof și profesor spaniol, operele sale ilustrând propria filosofie, legată de descoperirea "infraistoriei" manifestate zilnic la nivelul societății.

Cartea "Negura", publicată pentru prima oară în anul 1914, îl are în prim-plan pe Augusto, un tânăr bogat, intelectual și introvertit. Romanul este o lucrare originală, diferită, în care autorul creează o lume fictivă care are propriile sale reguli, personaje și emoții. Romanul începe în momentul în care Augusto își părăsește casa, având cu el doar o umbrelă, deoarece se anunțase o zi ploioasă. Este orfan de mamă, aceasta murind acum doi ani, lasând în urma ei o avere destul de consistentă. Viața lui este destul de simplă, petrecându-și zilele plimbându-se prin Alameda, mergând la Cazino cu Victor, prietenul său cel mai bun, și bucurându-se de singurătatea pe care i-o oferă casa lui. În după-amiaza acelei zile, în timp ce se îndrepta spre Cazino, Augusto va întâlni o femeie, pe nume Eugenia, care îi va da întreaga viață peste cap, îndrăgostindu-se nebunește de ea în timp ce aceasta vă trece pe lângă el pe stradă. După ce o vede, decide să o urmărească, oprindu-se în fața casei unde grațioasa fată va intra. Portăreasa, pe nume Margarita, se uită cu ochii ei mici și răutăcioși la el, însă, în pofida acestui lucru, Augusto se hotărăște să o întrebe care este numele fetei care tocmai a intrat în clădire. Așa află că o cheamă Eugenia Domingo de Arco, este celibatară, orfană, trăind acolo împreună cu un unchi și o mătușă, și că este profesoară de pian. Reîntors acasă, acesta decide să îi scrie o scrisoare Eugeniei. Intră în cabinetul lui de lucru, ia un plic, iar apoi, în fața hârtiei albe, își proptește coatele pe sugătoare, capul între mâini, închizând ochii în încercarea de a regăsi în întuneric lumina acelor doi ochi care l-au fermecat. Rămâne astfel o clipă, încercând să-și reînvie în minte chipul Eugeniei, imaginația sa făcând să apară încetul cu încetul în mintea lui figura vagă a fetei, adormind apoi, căci cu o noapte înainte fusese chinuit de insomnie. În dimineața următoare, după ce ia micul dejun, se întoarce în cabinet, ia tocul și începe să-i scrie fetei. Ajungând din nou în fața casei ei, Augusto o roagă pe Margarita, portăreasa, să-i dea scrisoarea Eugeniei în persoană, aceasta asigurându-l că așa va face, domnișoara având o multitudine de pretendenți care îi scriu deseori genul acesta de scrisori, acum aflând și faptul că ea are și un presupus logodnic. Totuși, acesta nu este un motiv suficient de bun pentru ca Augustus să renunțe la a mai încerca să o cucerească. În eforturile sale este ajutat de unchiul și de mătușă ei, Ermelinda, aceștia fiind destul de dornici ca relația lor să evolueze, astfel încât Augusto să o poată ajuta pe nepoata lor din punct de vedere financiar. Cu toate acestea, Eugenia respinge avansurile lui, deoarece este deja într-o relație cu Mauricio. Fără ca ea să știe, Augusto plătește ipoteca Eugeniei, și chiar dacă a fost doar un gest de bunăvoință din partea lui, fata o ia ca pe o insultă. Între timp, tânărul intră într-o relație cu Rosario, începând să se întrebe tot mai des dacă el chiar era îndrăgostit de Eugenia. După ce vorbește cu mai mulți prieteni și apropiați, Augusto decide să revină la Eugenia, de data aceasta cu o cerere în căsătorie.

Cartea "Negura" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în patru ediții, și anume: Univers (1971), Națională Ciornei (1993), Națională Ciornei (1928) și Națională Ciornei (1929).