Din cei unsprezece copii ai lui Gheorghe si ai Ralucai Eminovici, Mihail este al saptelea nascut. Desi din Botosani, familia se tragea pe linie paterna din Transilvania, de unde emigrasera in Bucovina din cauza persecutiilor religioase, a iobagiei si a obligatiilor militare impuse, apoi, din Bucovina ce fusese anexata de Imperiul Habsburgic, in Moldova, unde Gheorghe, tatal poetului nostru national, devine administrator de mosie si caminar. Trei dintre copiii familiei de la Ipotesti mor la varste mici; educatia ocupa un loc important in preocuparile familiei, deci Mihail si cei mai multi dintre fratii lui sunt trimisi la studii in Cernauti, in Transilvania sau la universitatile germane, ceea ce va conduce la o vizibila ascensiune intelectuala a membrilor familiei, fiecare in domeniul sau.
Studiaza, cu rezultate deosebite, la singurul liceu din Cernauti, care era un liceu german; aici se infiintase, dupa 1848, o catedra de limba romana, al carei titular era Aron Pumnul. Dragostea pentru acest profesor il face sa-i scrie, la moartea sa din 1866, o poezie, ce va fi considerata debutul lui Mihai Eminescu drept poet la varsta de 16 ani. Pleaca dupa aceasta, in acelasi an, in cautarea radacinilor sale transilvanene si incepe o bogata activitate literara: poeme, cuplete, traduceri, teatru. Joaca si roluri mici in piese. "Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie", de pilda, e publicata in revista Familia in aprilie 1867, deci la numai 17 ani. In urmatorii cativa ani creeaza necontenit, editeaza reviste, culege folclor, studiaza in profunzime, la Viena si Berlin, drept, filosofie, economie, politica, medicina, incearca sa aduca impreuna societati literare romanesti din tara si din afara ei, se implica in dezbateri critice, in publicistica politica, preda, face numeroase traduceri de specialitate, cercetari, infiinteaza congrese si serbari cu caracter national romanesc, cum este Serbarea de la Putna de la mormantul lui Stefan cel Mare, eveniment existent si si astazi, devine un nume remarcabil din care razbate intens constiinta nationala si atasamentul adanc fata de natiune.
La studii se imprieteneste cu Ioan Slavici. Bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iasi, Mihai Eminescu isi da intens silinta sa imbogateasca sediul acesteia cu scrieri vechi romanesti; revizor scolar si inspector peste judetele Iasi si Vaslui, asista la examene, tine conferinte cu invatatorii, numeste si destituie profesori, se ocupa detaliat de organizarea invatamantului, context in care il cunoaste pe Ion Creanga in 1875, de care ramane legat printr-o calda prietenie. In aceeasi perioada accepta sa participe la seratele literare ale Veronicai Micle. Revoltat de impedimentele de care se lovea in restructurarea invatamantului din mediul rural, dupa un an de activitate, critica aspru organele administrative, trimitand o replica Ministerului Cultelor; este destituit din functie dupa cateva saptamani.
Se implica in continuare in domeniul jurnalismului profesionist. Publica informatii despre miscarile politice de actualitate, despre viata culturala si artistica a orasului, recenzii literare, cronici si editoriale axate pe trezirea interesului fata de creatia populara, elogiaza armata romana care era implicata in Razboiul din Balcani, pe front aflandu-se si unul dintre fratii sai, Matei. In acelasi timp nu conteneste sa conceapa si sa publice creatii literare de inalta valoare. Scoate studii istorice si social-economice de interes, elaborate pertinent si cu date statistice, in care denunta abuzuri ale Imperiului Tarist asupra Basarabiei, ale guvernului asupra taranimii, ale minoritatii evreiesti in structura economica. Declanseaza si sustine campanii de presa in chestiuni privitoare la interesele nationale pentru care intra in conflict cu alti membri ai lumii politice si lucrari literare foarte valoroase, devine recunoscut in tara si peste hotare.
In iunie 1883 este declarat alienat mintal si internat la Institutul Caritatea din Bucuresti. Mihai Eminescu este destituit de la conducerea ziarului Timpul. In octombrie pleaca la Viena pentru a se trata la un institut medical. La sfarsitul aceluiasi an se publica volumul Poezii intr-o forma grafica frumoasa, reunind poeziile sale din ultimii 13 ani pana la iesirea cartii. Aceasta il va consacra definitiv ca mare poet.
In urmatorul an moare
tatal lui Eminescu, dupa ce mama sa murise de cancer in urma cu mai putin de 8
ani. Un frate al sau se sinucide la putina vreme dupa aceasta, iar alti trei
dintre ei isi sfarsisera viata tragic la maturitate. Devine sub-bibliotecar in
Iasi, preda geografie si statistica, scrie in continuare, traduce lucrari de
mare dificultate, cum este un tratat de gramatica sanscrita. La sfarsitul lui
1886 este internat la ospiciul Manastirii Neamt; trimite, totusi, de aici, poezii
spre publicare. Se muta la Botosani cu sora sa, incearca sa o aduca si pe
cealalta sora a lor din Cernauti, insa, pana la urma, planurile se dovedesc
nerealizabile si Eminescu ajunge la Bucuresti, insotit de Veronica Micle.
Traduce piese de teatru, reia activitatea jurnalistica.Sirul cartilor lui Mihai Eminescu este in continua publicare si astazi, opera lui fiind de o intensa frumusete si profunzime, transmitand un intens sentiment de dragoste de neam si tara.
La inceputul lui 1889
este internat la Marcuta, apoi la Institutul Caritatea, unde moare pe 15 iunie.
In acelasi an vor muri si Veronica Micle si Ion Creanga.