Cea mai cunscută voce poetică a țării, Mihai Eminescu, s-a născut pe 15 Ianuarie 1850 la Botoșani. Copilăria și-a petrecut-o la Ipotești și a fost un elev eminent al școlii moldovenești. A făcut liceul german unde s-a remarcat prin note foarte bune dar a părăsit studiile în ultimul an.
În 1866, la doar 16 ani, debutează în literatură cu poezia ”La mormântul lui Aron Pumnul”, dedicată fostului său profesor. Urmează să publice poezii în revista ”Familia” cu ajutorul lui Iosif Vulcan care îl și convinge să își schimbe numele din Eminovici în Eminescu pentru că suna mai românesc. Studiază la Berlin filosofia și dreptul, apoi la Viena pentru a-și da doctoratul, însă renunță după ce ia toate examenele. Cunoaște personalități române (Titu Maiorescu, Alexandru Ioan Cuza) cu ajutorul cărora înființează societăți literare unde are contact cu cei mai cunoscuți autori români. Continuă să publice poezii în revistele vremii, poezii inspirate din dragostea sa nebunească pentru Veronica Micle și din natura foarte înzestrată a locului natal. Eminescu moare pe 15 Iunie 1889 din cauza demenței, boală ce l-a măcinat în ultimii ani din viață.
Printre cele mai cunoscute opere ale marelui poet amintim: ”Făt-Frumos din lacrimă”, ”Ce te legeni codrule?”, ”Floare albastră” și poezia ce l-a consacrat, ”Luceafărul”.
Luceafărul a fost publicat în 1883 în Almanahul Societății Studențești June din Viena, în același an în România în revista ”Convorbiri literare” și în 1884 în volumul de debut al autorului ”Poesii”. Pe site-ul nostru poți găsi următoarele volume: editura Floare Albastra, 1999; editura Ion Creangă, 1980; editura Floarea Darurilor, 2001. Poemul aparține în întregime genului romantic și este cel mai lung poem de dragoste, făcând parte din Cartea Recordurilor, cu 98 de strofe.
Luceafărul spune o poveste de dragoste ce se întamplă pe 2 planuri: terestru și cosmic, care sunt puse în antiteza dar ajung să se unească spre final. În primul plan fata de împărat se indrăgostește de Luceafăr iar comunicarea dintre aceștia are loc doar în visul fetei. Aceasta îi cere să coboare pe Pământ și să se căsătorească cu ea, iar asta va fi o problemă pentru personajul masculin. După multe destăinuiri de sentimente și rugăminți, Luceafărul se hotărăște să facă ceva pentru a o mulțumi pe fata de împărat. Al doilea plan îl are în centrul atenției pe Luceafăr care de dragul fetei de împărat îi cere Demiurgului să îl transforme în om chiar dacă asta va însemna să nu mai fie o stea călătoare niciodată. Totuși nu se întâmplă acest lucru și fata rămâne pe veci cu dorința de a sta măcar o clipă cu el. Al treilea plan continuă povestea de dragoste dintre Cătălin și Cătălina care își mărturisesc dragostea reciprocă și trăiesc o poveste de data aceasta terestră din ambele părți. Aceștia fug în pădure pentru a fi liberi iar Luceafărul îi veghează în etern.
În cele 98 de strofe, Eminescu a reușit să descrie o poveste de iubire care va rămâne pentru mult timp în inimile celor ce o citesc.