Este recunoscut ca fiind cel mai mare poet al României și chiar dacă a trăit doar 39 de ani a reușit să lase în urmă o comoară ce va fi explorată ani buni de acum înainte. Vorbim despre Mihai Eminescu ce a început să scrie încă din școală după ce învățătorul său a decedat. Începe apoi să colaboreze cu revista Familia unde numele său se va schimba din Eminovici în Eminescu și va reuși să devină cunoscut pe plan local. Începe apoi să colaboreze cu Junimea care îi va duce numele la nivel național iar poeziile sale vor deveni recitate adesea în cadrul întrunirilor. A studiat filosofia și viața sa a fost una interesantă însă finalul său a fost unul brusc. Suferea de mai multe probleme mentale și din cauza injecțiilor cu clorură de mercur a decedat pe 15 iunie 1889.
Romanul "Sărmanul Dionis" a fost publicat pentru prima dată în 1872, ediție ce astăzi a rămas doar în muzee. Pe site-ul nostru poți găsi ediția din 1943 oferită de Cartea Românească, alături de alte zeci de ediții cum ar fi Porto Franco din 1991, Simplu din 2008 sau Corint din 2007.
Cartea a fost scrisă în timpul unei călătorii de studii la Viena iar primul ce a citit-o a fost chiar Ioan Slavici. Când s-a întors în țară, a citit-o directorilor de la Junimea dar nu au primit-o atât de bine pe cât se aștepta. Cei de la Convorbiri Literare în schimb i-au propus să o publice episodic în redacția lor și așa a ajuns una dintre cele mai signifiante opere în romantismul european.
Tânărul Dionis era orfan dar frumos și viața sa fusese dintotdeauna gri. Mereu când mergea pe străzile întunecate se gândea la irealitatea lumii, creația sufletului și mai ales la călătoriile în timp și spațiu. Într-una dintre seri în timpul plimbării sale auzise muzică de la o cârciumă dar a ales să intre într-o cafenea. Atmosfera este descrisă în detaliu, și el la fel, iar acest peisaj este unul sublim. Trăia într-o casă sărăcăcioasă dar plină de cărți în mijlocul unei grădini goale dar asta nu îl oprea din dorința de a deveni un intelectual. A citit atât de mult încât lumânarea i se terminase dar luna era mare pe cer și a continuat pe ritmul ei. Când s-a uitat pe fereastră a observat o copilă din vecini și a început să viseze atât de intens încât a ajuns în timpul lui Alexandru cel Mare. Acum are numele de Dan și trăiește în Iași unde îl cunoaște pe călugărul Ruben ce îl învață ce înseamnă de fapt omul în această lume. Se îndrăgostește de Maria ce îi devine iubită dar nu uita totuși de motivul pentru care era acolo. Filosofia continuă în mijlocul naturii și se trezește din visare într-o casă goală dar la fel de înfrigurată ca a lui. Chiar dacă se simțea confortabil ceva era ciudat, dar oare ce?
Toate acestea au atras atenția cercetătorilor pentru că a dat dovadă de o complexitate culturală atât de elaborată încât nu părea a fi scrisă de un om obișnuit. Ani la rândul a fost inspirația următoarei generații de autori și așa au luat naștere Domnișoara Christina sau Interiorul a lui Constantin Fântâneru.