Mihai Sora - A fi, a face, a avea

Mihai Șora este unul dintre cei mai n 1916 în satul Ianova ce acum face parte din Timiș, pe atunci fiind în Austro-Ungaria. Era al doilea fiu al preotului Meletie Șora și al Anei, și a avut o copilărie plină de înțelepciune. Urmează școala din localitatea Izvin apoi liceul în același oraș, unde va studia filosofia, limbile clasice și cele vechi. Asta a dat și startul pasiunii sale așa că a continuat cu facultatea de filosofie din București unde i-a avut că profesori pe Mircea Vulcănescu și Nae Ionescu. În 1938, în același timp cu Eugene Ionesco, obține o bursă pentru studii în Franța dar după doi ani părăsește Parisul din cauza ocupației germane. Continuă la Grenoble unde va susține și teza de doctorat ce era un studiu al operei lu Blaise Pascal. După război va activa timp de trei ani că cercetător științific, apoi va publica prima sa operă "Du dialogue intérieur. Fragment d'une anthropologie métaphysique" ce va atrage atenția tuturor. În același an va pleca în România să își revadă părinții însă i se va interzice întoarcerea în Franța. A fost forțat să rămână în țară așa că soția și copiii sunt forțați să vina și ei, iar ca semn de protest autorul nu va mai publica timp de 20 de ani. A lucrat în edituri precum Editura de Stat pentru Literatură și Artă și a fost unul dintre fondatorii colecției Biblioteca pentru Toți, apoi după căderea regimului comunist va fi ministru al învățământului. Totuși această funcție va dura doar un an pentru că a demisionat din cauza mineriadelor și a refuzat să mai facă parte din politică.

Dintre operele sale merită să menționăm măcar câteva titluri care cu siguranță vă vor convinge că filosofia nu e atât de grea: Locuri comune, Mai avem un viitor? sau Clipa și timpul.

Lucrarea filosofică "A fi, a face,a avea" a fost publicată la editura Cartea Românească în 1985, ediție ce o poți găsi și pe site-ul nostru alături de cea oferită de Humanitas în anul 2006.

Cu această carte avem să aflăm și mai mult din studiile de la Sorbona, din gândurile sale ce l-au chinuit o viață întreagă și din dogmele învățate de la alți scriitori. Este și o continuare de la "Sarea pământului" doar că acum se mai adaugă un personaj, Devotatul Amic, iar discuțiile se continuă pe tema condiției ontologice a omului. Toată discuția, în ciuda faptului că este una filosofică,are loc în cuvinte simple pe care le poate înțelege oricine, cred că ăsta este cel mai bun atu al lui Șora. Adoră să vorbească cu oamenii, că sunt intelectuali sau modești nici nu contează, întotdeauna este în dialog cu cineva și asta l-a ajutat să ajungă la o vârstă atât de înaintată.