Mihai Sora - Sarea pamantului

Mihai Șora se naște pe 7 noiembrie 1916 în satul Ianova ce acum este în județul Timiș, în familia preotului Meletie Șora. Școala o va face în comuna Izvin, apoi la liceu va studia filosofia, elena și limbile clasice. Decide să continue pe această ramură și va ajunge la facultatea de filosofie din București unde îi va avea că profesori pe Nae Ionescu și Mircea Vulcănescu. În 1938 obține o bursă de studii din partea Franței dar din cauza războiului nu va sta prea mult în Paris și va continua la Grenoble. Aici va susține și teza de doctorat despre opera lui Blaise Pascal cu ajutorul lui Chevalier. În această perioadă, la îndemnele prietenilor, Șora intră în Partidul Comunist Francez, prima sa întâlnire cu politica. În 1947 publică și primul volum intitulat "Du dialogue intérieur. Fragment d'une anthropologie métaphysique" carte ce i-au deschis un drum în rândul filosofilor cunoscuți. Odată cu asta i-a fost oferită și cetățenia franceză dar a refuzat-o cu vehemență. În 1948 se întoarce în România pentru a-și vedea părinții iar când dorește să plece înapoi la familia sa din Franța, autoritățile nu îl lasă. Așa se face că este obligat să rămână în țară timp de 20 de ani, perioadă în care nu va publica nimic. După evenimentele din 1989 va primi funcția de ministru al învățământului dar în semn de protest contra mineriadelor, demisionează după doar un an.

Dintre operele sale cele mai de renume se numără: Mai avem un viitor?, Locuri comune sau Firul ierbii.

Trebuie să menționăm și câteva dintre distincțiile primite de-a lungul timpului dintre care fac parte: Premiul cetățeanului european, Ordinul Național Steaua României în grad de cavaler și bineînțeles membru de onoare al Academiei Române.

Lucrarea filosofică "Sarea pământului" a fost publicată pentru prima dată în 1978 la editura Cartea Românească, ediție ce o poți găsi și pe site-ul nostru alături de cea oferită de editura Humanitas în 2006.

Fiind un filosof de prestigiu, nu ne puteam aștepta la altceva din partea lui, decât la o carte ce să ne plimbe prin toate cutumele sufletești. Avem parte de dialoguri în stilul lui Platon între Mai Știutorul și Tânărul Prieten. Dezbaterile lor sunt variate, pornind de la limbaj și mergând până la problemele cenzurii din acele timpuri. Totul se petrece subtil și parcă nici nu îți dai seama că uneori sunt discutate niste traume atât de mari, niste probleme civice ce nu se vor soluționa niciodată sau tendințe fara sfârșit.