Despre Mihail Bulgakov
Născut la Kiev, Ucraina - pe atunci parte a Imperiului Sovietic -, pe 15 mai 1891, Mihail Afanasievici Bulgakov era fiul unui consilier de stat, profesor de dogmatică de la Academia de Teologie din oraşul natal şi eseist, gânditor şi traducător creştin ortodox. Mama sa, Varvara, fusese profesoară, iar ambii bunici fuseseră clerici ai Bisericii Ortodoxe Ruse. Având alţi şase fraţi şi fiind pasionat de timpuriu de teatru, viitorul scriitor crea comedii pe care copiii le jucau împreună. A urmat medicina, căsătorindu-se cu Tatiana Lappa din timpul studenţiei. A absolvit în 1916, înrolându-se în Armata Albă pe durata Războiului Civil ca medic de front, prin Crucea Roşie; fraţii săi intraseră şi ei ca militari, aceştia, ca şi restul familiei sale, ajungând în Paris la finalul conflictului, iar Mihail în Caucaz, unde a abandonat medicina pentru jurnalism. Pe front a fost rănit grav de cel puţin două ori, suferinţa atroce prelungindu-se şi după încetarea ostilităţilor, motiv pentru care s-a tratat cu morfină, de care ajunsese dependent. În 1918, însă, Mihail Bulgakov a renunţat la morfină pentru tot restul vieţii. Din această experienţă s-a inspirat în scrierea romanului Morfina, pe care o va publica în 1926.
A început să scrie literatură, primul său roman important fiind Garda albă, un portret realist şi compătimitor al motivaţiilor şi comportamentelor unui grup de luptători antibolşevici din timpul revoluţiei. Lucrarea s-a lovit de un val de critici vizavi de lipsa unui personaj care să întruchipeze un erou comunist. Mihail Bulgakov a transformat romanul într-o piesă de teatru, Zilele turbinilor, care s-a jucat și a avut succes în 1926, inainte de a fi interzis. În 1925 a publicat Diavoliada, o critică la adresa regimului comunist, carte care a fost și ea interzisă. În acelaşi an scoate Inimă de câine, o satiră comică la adresa pseudoştiinţei. Realismul, umorul şi isteţimea lucrărilor lui Mihail Bulgakov le-au făcut a fi foarte populare, însă critica vizavi de autorităţi a dus la interzicerea autorului în 1930. Scriitorul cere să emigreze, însă Stalin îi refuză cererea. Continuă să scrie până la moartea sa din 1940. În aceasta perioadă creează capodoperele Maestrul şi Margareta şi Zăpada neagră, ambele publicate în forma originală abia după moartea sa.