Mihail Bulgakov, unul din cei mai cunoscuți scriitori și dramaturgi sovietici, cu origini ucrainiene, s-a născut la Kiev pe 3 sau 15 mai 1891. Absolvent de școli de prestigiu, printre care și Facultatea de Medicină din Kiev, decide după terminarea studiilor să practice medicina pe front, în perioada Primului război mondial. La un deceniu după această experiență, va publica excepționala lucrare “Însemnările unui tânăr medic“, în care va relata amintiri de pe front.
În tinerețe a fost dependent de morfină, însă cu ajutorul soției a reușit să învingă această dependență. Începuturile sale în literatură sunt marcate de colaborări cu diferite ziare și trupe de teatru. Primul său roman, “Garda albă“ , cel care îl va consacra, este transformat în “Zilele Turbinilor“, piesa fiind de un real succes. O parte din operele sale, în mod paradoxal, chiar sunt simpatizate de către Stalin.
Începând cu anul 1929 are loc declinul autorului, piesele sale nemaifiind publicate. Decide să-i scrie o scrisoare lui Stalin în care deplânge situația prin care trece, iar la scurt timp este reangajat la teatru.
Ultimii ani ai vieții sale sunt marcați de dizgrație, însă continuă să scrie. Reușește să termine fabuloasa lucrare “Maestrul și Margareta“, cea care avea să-l includă în topul celor mai emblematici scriitori din toate timpurile. La data de 10 martie 1940, la vârsta de 48 de ani, Bulgakov moare în urma unei îndelungate suferințe.
Romanul fantastic și satiric “Inimă de câine“ a fost publicat pentru prima dată în Rusia, în anul 1987, la editura Harcourt. Deși scrierea a fost gata în 1925, din cauza lui Lev Kalmenev, aceasta nu a putut fi dată spre publicare. Bulgakov a pus opera în teatru în 1926, însă a fost anulată. Toate copiile și manuscrisul au fost confiscate, doar intervenția lui Maxim Gorki făcând ca acestea să fie înapoiate.
Piesa reprezintă o satiră dură la adresa bolșevismului, fiind interpretată drept o alegorie a revoluției comuniste. În Moscova anului 1924, un câine vagabond își așteaptă sfârșitul, când este găsit de către chirurgul Filip Filippovich, care îl duce în apartamentul său. Sharik, așa fusese numit câinele, devine un animal rafinat, însă după ce sănătatea sa se îmbunătățește, trece printr-o operație chinuitoare în laboratorul lui Filip.
Sharik se transformă ușor-ușor într-un om primitiv, reușind să învețe etichetele de bază. Comportamentul său însă devine unul extrem de agresiv, părăsind în cele din urmă apartamentul unde stătea. Personajul Bormenthal îl roagă pe profesor să-l ucidă, dar acesta se opune, explicând că operația de a transforma un câine într-un om a fost menită să îmbunătățească rasa umană.
Sharikov decide să-l denunțe pe profesor, conflictul devenind iminent. Odată ajunsă poliția, aceștia îl văd pe Sharikov din nou în postura de câine. Este evident aici faptul că Bormenthal și profesorul inversaseră operația. Finalul cărții ni-l prezintă iarăși pe caninul Sharik, fericit să-și reia statutul de câine.
Romanul a fost adaptat într-un film TV, difuzat în anul 1988, devenit un fenomen cultural în Rusia. Deși a avut un început dificil, scrierea a sfârșit ca fiind apreciată atât de critică cât și de cititori.
Opera poate fi regăsită în anticariatul nostru sub următoarele ediții: Unu (1990), Polirom (2011), Polirom (2003).