Maestrul și Margareta, carte de referință a lui Mihail Bulgakov, a apărut în primă ediție în anul 1967, la Editura Posev, în Uniunea Sovietică.
Odată cu Maestrul și Margareta, Mihail Bulgakov revine la procedee pe care le folosise cu succes în proza scurtă. Dramatismul scenic, coșmarul și parodia din celelalte romane ale sale tind să se subordoneze acum fantasticului. Locul teatrului este, însă, luat de circ, iar râsul poate să alunge umbrele fantastice.
Woland, care apare din senin la Moscova atras de o discuție aprinsă despre Hristos, se pretinde și se dovedește curând a fi un mare specialist în magie neagră. Ocupația predilectă a lui Woland este, desigur, săvârșirea răului. Spiritul diavolului este mitologizarea spiritului negației. Necuratul consultant de magie este întotdeauna înconjurat de o suită infernală, alcatuită din figuri memorabile.
Încă de la început acțiunea prezentă, descompusă parodic de intervenția diavolului, se împletește cu una mitică: Moscova anilor 1930 este alăturată printr-un ingenios procedeu compozițional Yerushalayimului anilor 30.
Elementele din care este alcătuit romanul posedă, mai toate, o aură de conotație. Fiecare semnifică sau poate să semnifice mai mult decât spune, creând în jur o incertitudine, un loc necunoscut, ca slovele misterioase încrustate pe scarabeul sculptat într-o piatră întunecată pe care Woland o poartă la gât.
Întreaga creație a lui Mihail Bulgakov a fost o chinuitoare luptă a desprinderii de inerția biograficului anecdotic, o căutare a esenței artei laolaltă cu tentația descoperirii esențelor etice, o evadare pentru a cuprinde spații cât mai vaste ale lumii înconjurătoare. Odată cu centrarea în jurul acestui personaj, țelurile sale artistice și morale sunt luminate pe deplin.