Despre Mihail Kogalniceanu
Mihail Kogalniceanu se mandrea cu originile sale boieresti; despre mama sa spusese ca se tragea dintr-o familie genoveza stabilita in urma cu cateva secole in Cetatea Alba, insa legata fiintial de Basarabia, iar tatal sau, vornicul Ilie Kogalniceanu, era urmasul familiei boieresti Kogalniceanu, implicata in viata politica de generatii. Primul nascut dintr-un sir de zece copii ai Catincai Stavilla si al lui Ilie este Mihail, la 6 septembrie 1817, in Iasi. Studiaza la Manastirea Trei Ierarhi din orasul natal, apoi cu calugarul Gherman Vida, profesor renumit al vremii si al multor alte figuri ale epocii, invatatura il poarta si pe la pensionul lui Cuenim. Leaga relatii cu Alecsandi, Costache Negri, Alexandru Ioan Cuza, colegi de scoala. Continua sa-si implineasca educatia in Franta si la Berlin, devenind un avocat si un istoric remarcabil.
Influentat de ideile filosofice, sociologice si politice din occident, Kogalniceanu sustine intai voalat, apoi fatis reforme in Moldova si sprijina dorinta de unire a principatului cu Tara Romaneasca. Desi e considerat a fi unul dintre cei care au participat la declansarea revolutiei pasoptiste in Moldova, nu si-a pus semnatura pe Petitia proclamatie a Revolutiei. Dupa aceasta, din postura de deputat de Dorohoi, sustine Unirea Moldovei si a Munteniei prin alegerea lui Cuza ca unic domnitor. Kogalniceanu aplauda cu entuziasm inscaunarea lui Cuza si stabilirea capitalei la Bucuresti. Este numit prim-ministru din 1863, avand pozitia de ministru in mai multe randuri - este si ministru al Afacerilor Externe in timpul regelui Carol I. Propaga idei de reforma a statului pe multe planuri, declanseaza secularizarea averilor manastiresti in 1863 si reforma agrara din 1864, propune desfiintarea rangurilor boieresti. Totusi, preocuparile sale nu erau straine de curentele reformatoare care circulau la acel nivel in intreaga Europa de Est. Creeaza legi pentru abolirea robiei tiganilor in 1855 (de altfel, una din primele carti ale lui Mihail Kogalniceanui fusese un studiu despre romi). Mihail Kogalniceanu militeaza pentru intrarea Romaniei in Razboiul ruso-turc de partea Rusiei, moment in care tara noastra isi declara independenta.
A ocupat postul de director al Teatrului National din Iasi, a fost redactor sef al Daciei literare, profesor la Academia Mihaileana. A editat, impreuna cu Vasile Alecsandri, revista Steaua Dunarii, publicatie unionista. A initiat actiunea de infiintare a Universitatii din Iasi la scurt timp dupa inscaunarea lui Cuza. S-a implicat in lucrarile de elaborare a stemei Tarii si a capitalei. A incercat continuu sa aduca modelele occidentale de functionare sociala in sistemul romanesc, cautand un echilibru intre traditie si inovatie, in fond cea mai propice metoda pentru a face o trecere lina la sisteme noi. Dupa redobandirea Dobrogei de catre romani in 1878, a lotizat teritoriul dobrogean si a improprietarit familii din Oltenia si de refugiati rusi, in contextul in care teritoriul era sever depopulat si elementul romanesc relativ absent. Aceasta actiune l-a facut si cel mai mare proprietar de teren din Tara intreaga. In plus, era si cel mai mare colectionar de arta din Romania; a incercat sa-si vanda colectia catre stat, insa refuzul propunerii sale a dus la vanzarea acesteia peste hotare. In Romania au ramas icoanele si tablourile religioase.
Studiul istoriei il face sa traduca in limba franceza si sa editeze la Iasi doua volume, Fragmente din cronici moldovenesti si muntenesti referitoare la domnitori romani sau conducatori ai altor tari. Calatoriile ii fac de folos talentul literar in lucrari ca Note despre Spania. Scoate la Iasi Letopisetele Tarii Moldovei. Publica un inceput de roman, Tainele inimii, una dintre primele tenative de roman din literatura romana si opera beletristica in care sunt exprimate cel mai clar conceptiile social-politice ale scriitorului si omului de stat.
La 20 iunie 1891, Mihail Kogalniceanu moare in timpul unei interventii chirurgicale intr-un spital din Paris. Este inmormantat in Iasi, la cimitirul Eternitatea.