Mihail Sadoveanu avea să ofere umanității scrieri remarcabile, precum „Baltagul", „Hanul Ancuței" sau „Frații Jderi". Cunoscut pentru stilul literar deosebit, realist și obiectiv, Sadoveanu reușește să surprindă cu o lucrare magistrală, „Creanga de aur".
Publicat în 1933, romanul lui Sadoveanu reușește să surprindă magistral o poveste de dragoste emoționantă, stranie, dar extraordinară. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale romanului, după cum urmează: Cartea Românească (1988), Editura pentru Literatură (1969), Minerva (1976/1986).
Plasată într-un context istoric incert, într-o lume acaparată de iluzia istoriei, Sadoveanu expune iubirea de semeni și iubirea de patrie, într-o îmbinare de zile mari.
Într-o prezentare nemaipomenită a Bizanțului, Sadoveanu accentuează momente și evenimente importante din istoria lumii de altădată. Interferența dintre cultul lui Zamolxe și credințele Bizanțului sunt expuse magistral într-o antiteză de zile mari. Acuzat că a falsificat evenimente istorice importante, Sadoveanu își atrage numeroși critici și provoacă o adevărata isterie în rândul intelectualilor vremii. De cealaltă parte, publicul primește opera cu o deschidere neașteptată, iar aprecierile nu întârzie să apară.
Personajul central este tânărul Kesarion Breb, originar din Dacia, este trimis într-o călătorie deosebită către izvoarelor egiptene. Mânat de conducătorii săi, Kesarion pornește într-o incursiune spre aflarea originii credinței creștine, care începe treptat să stăpânească întreaga lume. Plină de semnificații ascunse, întregită de metafore greu de descifrat, opera lui Sadoveanu devine legendară.
Personajele secundare sunt și ele interesante și contribuie la dezvoltarea spirituală a protagonistului. Acțiunea este susținută și se desfășoară galopant pe mai multe planuri narative, urmărind să întregească tabloul final într-o notă surprinzătoare. Creștinismul se răspândește cu repeziciune în întreaga Europă, iar capetele încoronate sunt năucite de apariția subită a acestei credințe de neînțeles. Biserica și statul nu sunt încă divizate, iar acțiunile celor două entități se întrepătrund. Sfera politică și cea religioasă nu ajung la un acord, iar împărțirea Bizanțului sub împăratul Constantin pare mai dificilă ca niciodată.
În plan secund, împărăteasa Irina Vasilisa este preocupată de soarta imperiului și, totodată, de fiul său Constantin, cel care va conduce regatul și, mai târziu, va comite crime absurde cu scopul conservării puterii.
Leon, fostul conducător, este acum măcinat de gânduri ciudate și frustrări acumulate de-a lungul vremii, neîncrezător în eficiență fiului și îndoindu-se de capacitățile acestuia.
Sadoveanu accentuează momente importante ale imperiului, iar, pe de altă parte, prezintă itinerariul lui Kesarion și lupta pe care acesta o duce până la îndeplinirea scopului final. Între timp, tânărul se îndrăgostește iremediabil, iar dragostea îl poartă pe cai nebănuite.
Sadoveanu surprinde prin multitudinea de personaje și prin caracterul fantastic al personajului central. Căci, în calea sa spre regăsire și spre cunoaștere, Kesarion capătă puteri neobișnuite. Lupta dintre cele două lumi, ambițiile politice ale conducătorilor, suferințele interioare ale îndrăgostitului și nuanțele dramatice ale lumii vechi vor contrasta într-o manieră inegalabilă.