„Nada florilor” apare pentru întâia oară în 1950 și este un celebru roman al scriitorului Mihail Sadoveanu. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale romanului, după cum urmează: Biblioteca pentru toți copiii (1988), Scrisul românesc (1974), Minerva (1970).
Personajul central este un băiat de 15 ani, Iliuță Dumitraș, care este inițiat în tainele pescuitului. Cartea va avea mare succes la public, fiind redactată într-un limbaj simplu și onest, accesibil oricui.
Povestea lui Iliuță pare ruptă din basme, căci el trăiește în orașul Fălticeni, dar își face veacul în vacanță prin casa bunicilor, pe lângă iazurile pline de flori și ape cristaline. Zglobiu din cale afară, plin de viață și dornic să cunoască îndeaproape istoria alor săi, Iliuță încearcă să deprindă obiceiurile și meseriile străbunilor.
Rătăcind agale, prin ținutul din apropierea caselor țărănești, eroul nostru poposește la taclale cu țăranii săraci ai comunității sale și își dezvoltă pasiunea pentru pescuit. Treptat, înțelegem dorința lui Sadoveanu de a ilustra o lume pitorească, un peisaj de basm, care se pierde parcă în nebunia cotidiană.
Iliuță ajunge amic al pescarilor și înțelege astfel că, deși dorește să își continue studiile, pescuitul este hobby-ul său preferat. Lumea sa se învârte în jurul lucrurilor simple și a oamenilor cinstiți, căci, deși au multe de îndurat, țăranii au demnitatea neapătată în orice împrejurare.
Pe parcursul romanului, Sadoveanu ne prezintă și restul familiei lui Iliuță. Așa aflăm că mama sa a murit acum ceva vreme, iar tatăl, inginerul Manole Dumitraș, se chinuie să îi ofere fiului său șansa la o educație aleasă, o viață mai bună.
Pe alocuri, acțiunea se împarte în mai multe direcții, iar cititorul are impresia că urmărește mai multe povești în același timp. De fapt, întreaga opera este o incursiune extraordinară în viața simplă, trăită pe plaiurile mioritice.
Este musai să menționăm că sursa de inspirație a acestui roman a fost prietenia lui Sadoveanu cu inginerul Dumitraș. Neavând însă prea multe surse biografice care să ne confirme cele mai sus notate, nu putem oferi detalii suplimentare despre relația de amiciție, care a dat naștere manuscrisului. Cert este că Sadoveanu rămâne fidel stilului care l-a consacrat, iar opera îi este curată, deosebită, fără descrieri inutile sau pasaje care ar putea plictisi audiența.
Mândru de idealurile pe care le-a urmărit întreaga viață, Sadoveanu va creiona o lume parcă ireală, căci pe pajiștea din curtea bunicilor, ori la malul râului din spatele casei, nimeni și nimic nu îi poate răni personajele.
Spre final, cartea își elucideză misterul și își explică titlul, Iliuță devine un ilustru intelectual, iar inginerul Dumitraș își găsește liniștea, stiind că și-a îndeplinit misiunea.