Roman istoric, publicat pentru întâia oară în 1952, la Editura Tineretului, reia acțiunea unui roman anterior, „Șoimii". La doar un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru, sunt disponibile mai multe ediții ale romanului, după cum urmează: Minerva (1977), Editura pentru Literatură (1964), Dacia (1984).
Intriga romanului este însă diferită de cea a cărții precedente, iar diferența de substanță este semnificativă. Plasată în Principatul Moldovei, imediat după moartea lui Ioan Vodă cel Viteaz, povestea evocă schimbările petrecute la curte după urcarea pe tron a lui Petru Șchiopul. Romanul urmărește lupta pentru putere într-o perioadă în care legea se făcea cu spada, iar un singur om decidea pentru întreaga națiune.
Nicoară Potcoavă, fiu din partea mamei al domnitorului ucis, pornește într-o incursiune spre a-l pedepsi pe cel care și-a trădat patria. Bărbatul, acum orfan de tată, pune la punct o adevărată campanie militară cu scopul de a câștiga tronul Moldovei.
Sadoveanu îl portretizează magistral pe Nicoară Potcoavă și schițează, de asemenea, într-o manieră inegalabilă, imaginea celorlalți participanți la acțiune.
Într-o Moldovă dezbinată, trecută prin numeroase războaie și epidemii de ciumă, un tânăr curajos își caută dreptatea. Intrigi și bârfe la fiecare pas, o curte împărțită în mai multe tabere, o confruntare sângeroasă soldată cu mai mulți morți, o răscoală a populației nemulțumite și un tron care își caută stăpân.
Deși este un roman istoric, „Nicoară Potcoavă” are o doză din realitatea vremurilor noastre, un gram de realism și ceva ficțiune. Cronicile de mai târziu îl vor acuza pe Sadoveanu că nu a respectat indicii temporali și a distorsionat evenimentele istorice.
Potcoavă reușește cumva, prin istețime și curaj, să își ademenească dușmanii și să îi înfrângă. După o perioadă îndelungata de luptă, multe capete cad, iar Moldova este mai pustie ca niciodată. Finalul romanului este însă unul cu totul neașteptat, iar Sadoveanu reușește să își uimească cititorii.
Când reușește în sfârșit să iasă învingător, Potcoavă cade pradă unui complot în urma căruia este întemnițat și executat. Destinul personajului principal este, în cele din urmă, unul tragic, dar, prin acțiunile sale, Potcoavă devine o legendă.
Mulți ani mai târziu, Neculai Strămurare, un tâlhar ce a hoinărit prin lume, se întoarce pe meleagurile moldovenești și află povestea lui Nicoară Potcoavă. Observăm așadar, că numele eroului căpătase o importanță deosebită, iar acțiunile sale au fost păstrate în imaginarul colectiv de-a lungul timpului. Ridicat la rangul de erou, Potcoavă devine un exemplu pentru proaspeții ostași. Moartea acestuia, săvârșită prin uneltiri între cei pe care îi considera prieteni, este privită ca un sacrificiu în numele patriei.
Sadoveanu reușește, o dată în plus, să ne facă martori la o poveste captivantă, ne poartă în trecut și ne prezintă viața de altădată, ne înfățișează o Moldovă pitorească, cu eroii ei cu tot.