Mihail Sadoveanu - Noptile de Sanziene

Mihail Sadoveanu, născut la Pașcani, a fost un cunoscut scriitor român, unul dintre cei mai importanți prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, cariera sa literară întinzându-se pe parcursul a cincizeci de ani.

Cartea "Noaptile de Sânziene", publicată pentru prima oară în anul 1934, este un roman realist magic, ce prezentintă încercarea de apărare a unei păduri vrăjite în fața amenințării de a fi tăiată. Aflat într-un impas financiar, excentricul Lupu Mavrocosti, preocupat de aeronautică, apelează la vechiul său camarad de război, Antoine Bernard, cerându-i drepturi asupra străvechiului codru al Borzei. Domnul Bernard aflase că pădurea Borzei de lângă Necșeni, o veche proprietatea a familiei Mavrocosti, conține mult frasin, apelând la un expert care să meargă să vadă cât de calitativ este. Frasinii de la Borza erau tot ce putea fi mai bun pentru nevoile fabricilor de aeroplane. Însă, pe lângă frasin, acolo se află și mult lemn de valoare, astfel, printr-o singură tranzacție, toate fanteziile lui Mavrocosti ar fi putut să-și ia din nou zborul. De îndată, domnul Bernard merse la Necșeni pentru a pune la cale contractul, și pentru a hotărî scoaterea unui lot de frasini, dar și tăierea unor părți bune din pădurea Borzei. Ca un adevărat om de afaceri care se respectă, domnul Bernard a vrut să mai vadă odată pădurea, înainte de a semna contractul. Astfel, în dimineața zilei de 24 iunie 1927, sosi la curtea din Necșeni, poposind doar atât timp cât îi trebuia pentru a-și prezenta omagiile sale respectuoase domniței Kivi, și pentru a strânge mâna lui Mavrocosti. Imediat, cei doi plecară spre pădure, pe drumuri forestiere, cotite și foarte accidentate, pe unde vedeai rar un automobil. Era o dimineață senină de vară, adierea nopții stătuse, codrul Borzei așteptând acum solemn dublul act de trădare și dușmănie. Dintotdeauna, acea rezervă a pădurilor văsluiene trăise neatacată, cu râpele străpunse doar de dihanii prin tuneluri șerpuite; cu meandrele pârâului Borzei, cu poienile căprioarelor și cocoșii sălbatici. Codrul aștepta fără un tremur de frunză în toată măreția lui sumbră. Bernard și Mavrocosti se întoarseră bine dispuși din expediție, doar mirați de faptul că nu o văzuseră deloc pe Kivi. Credeau că aceasta s-a rătăcit, însă, când se așteptau mai puțin, îi întâmpină zâmbitoare, poftindu-i la aperitive. În acea noapte, în noaptea de Sânziene, pădurarul Neculai Peceneaga asista la un sobor misterios al animalelor și păsărilor care își exprimau îngrijorarea față de planul de defrișare a pădurii. După semnarea contractului, Lupu Mavrocosti, începu să simtă unele mustrări de conștiință. Mare parte din cei ce locuiau în acele zone se opuneau tăierii pădurii, printre care numărându-se: țiganii lingurari, feciorul boieresc Marandache, pădurarul, fostul răzeș Sofronie Leca, chiar și sora lui Lupu, Livi Mavrocosti. Având în vedere că localnicii erau împotrivă tăierii pădurii, domnul Bernard se văzu obligat să aducă tăietori de lemne din Cehoslovacia. Drumurilor migranților ce veneau să taie pădurea fuseseră blocate de nenumărate evenimente meteorologice stranii, apoi lucruri de valoare dispăreau inexplicabil din coliba lui Bernard, colibele huțulilor luând foc, fără a se ști dacă acesta fusese sau nu pus de cineva, etc. Refacerea colibelor pe banii lui Mavrocosti, apoi vremea potrivnică au dus la întârzierea începerii exploatării lemnului. În ianuarie 1928, lucrările au fost întrerupte brusc din cauza viscolului, apoi a puhoaielor de ape provenite în urma topirii zăpezilor.

Cartea "Nopțile de Sânziene" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în zece ediții, și anume: Minerva (1979), Minerva (1980), Editura pentru Literatură (1969), Minerva (1986), Albatros (1990), Herra (2003), Cartea Românească (1943), Olimp (2002), Agora (2007) și Cartea Românească (1934).