Ilustrul scriitor Mihail Sadoveanu, cel care avea să lase poporului român o imensă moștenire culturală, s-a născut la data de 6 noiembrie 1880 la Pașcani. Scrierea sa transcende orice nivel cunoscut de cultură, scriind de la romane, povestiri, memorii până la literatură pentru copii, cărți istorice și reportaje. Criticii îl consideră drept cel mai important autor român al secolului XX, cariera sa însumând cincizeci de ani. Și-a pus amprenta în cunoscute reviste precum “Semănătorul“ și “Viața Românească“. A luat parte și la viața politică, împărțindu-se între mai multe partide. Membru de onoare în Academia Română, președinte în Uniunea Scriitorilor din România, reușita sa a mers până într-acolo încât în anul 1961 a obținut “Premiul Lenin pentru Pace”.
Un fapt interesant de știut este acela că Sadoveanu a participat în 1913 la războiul româno-bulgar, fiind la acea vreme sublocotenent în rezervă.
În multe din scrierile sale se observă îmbinarea armonioasă și creativă a lexicului românesc, Sadoveanu folosind în special arhaisme și cuvinte împrumutate din cronicile lui Ion Neculce și Miron Costin. În operele istorice adesea a investigat folclorul românesc, fiind totodată și un scriitor spontan. Povestirile sale pentru copii l-au transformat într-un adevărat părinte de suflet pentru cei mici.
Finalul vieții sale este marcat de un infarct care îl conduce la orbire. La data de 19 octombrie 1961 moare la vârsta de 80 de ani, fiind înmormântat la cimitirul Bellu.
Opera “Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă“ face parte din seria romanelor istorice, publicat fiind în 1929 la Editura “Națională“ S. Ciornei. Ca și sursă principală de inspirație, Sadoveanu s-a folosit de scrierea lui Ion Neculce, “Letopisețul Țării Moldovei de la Dabija-Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat (1662-1743)“. Se conturează o descriere amplă a celor mai importante evenimente din perioada în care a domnit Gheorghe Duca. Acțiunea se plasează în Principatul Moldovei între anii 1679-1680, prezentând tranzitul abatelui francez Paul de Marenne prin țară. Abatele face cunoștință la Iași cu logofătul Miron Costin și mitropolitul Dosoftei, erudiți ai Moldovei. Este surprinsă și o poveste de dragoste, cea dintre fiul domnitorului și domnița Catrina.
Conspirațiile nu întârzie să apară. Mai marii boieri Georgie Bogdan și Vasilie Gheuca, împreună cu spătarul Ion Milescu sunt prinși în timp ce incită la răzvrătirea dintre răzeșii orheieni și lăpușneni. În drumul spre Istanbul, abatele este însoțit de Alecu Ruset. Îndrăzneala celui din urmă ajunge până într-acolo încât încearcă să o răpească pe domnița Catrina, dar rămâne un eșec. Este ucis la Iași de către Gheorghe Duca, în timp ce Catrina se căsătorește cu cel care i-a fost promis, beizade Ștefan.
Romanul a fost apreciat de criticii literari, Călinescu spunând că o dată cu publicarea acestuia, Sadoveanu are un roman adevărat, în timp ce literatura română a câștigat un roman istoric. Evoluția literară este vizibilă, romanul fiind susținut de “o viziune matură“. Dacă este să facem o analiză în ansamblu, opera poate fi considerată cea mai bună scriere istorică românească.
Spectacolul pus în scenă de Valeria Sadoveanu și Constantin Mitru la Teatrul Național Radiofonic a fost o adevărată capodoperă artistică.
Pasionații de istorie și nu numai pot găsi în anticariatul nostru mai multe ediții ale romanului: Tineretului (1967), Națională Ciornei (1929), Art (2011), Cartea Românească (1941), Minerva (1975).