Romanul “Donul liniștit”, de Mihail Alexandrovich Șolohov, este un roman realist socialist, publicat între anii 1925 și 1940. Primele trei volume au fost scrise între anii 1925 și 1932, iar al patrulea volum a fost scris în decurs de opt ani și finalizat în 1940.
Prima apariție a romanului a fost în așa numita revistă literară sovietică “Роман-газета”, în traducere liberă “Roman-Gazetă”, fiind redat în anul 1928.
În România, romanul a apărut la editura Cartea Rusă, în anul 1934, fiind printat în mai multe ediții revizuite, traduse de Cezar Petrescu, în colaborare cu Andrei Ivanovski.
Seria de patru volume a apărut la aceași editură în anii ’40, atât în ediție de lux, îmbrăcată în piele, cât și în format cartonat. Printre alte edituri care au publicat romanul, se numără Editura pentru Literatura Universală, 1965 sau editura Univers, 1986 și 2014.
Mihail Alexandrovici Șolohov s-a născut la data de 24 mai 1905, într-un sătuc pe nume Krujilin, din subdiviziunea teritorială (stanița) Vioșenskaia, Rostov, fiind de origine cazacă și crescut în preajma Donului, acesta este captivat de mic de râul Don și de stepa care îl înconjoară.
Acesta termină cursurile din cadrul unei școli parohiale, apoi merge la mai multe licee, reușind să termine patru clase de liceu. Chiar dacă nu frecventează cursurile unei facultăți, acesta își hrănește setea de cultură, în interiorul familiei, tatăl său cumpărând cărți și întocmind o bibliotecă acasă.
Când acesta împlinește vârsta de 15 ani, și războiul civil izbucnește, se alătură unui detașament de aprovizionare, fiind de fapt organizații armate formate din ostași dar și din voluntari.
Primele încercări literare apar în anul 1923, în format foileton, fiind publicată opera “Ispitanie”, în toamna anului 1923. Mai târziu, în anul 1926, publică două volume în care adună mai multe schițe și povestiri în care prezintă viața în timpul războiului civil în preajma Donului.
În anul 1924, revine în regiunea natală, unde începe lucrul la cea mai importantă operă a autorului, pentru care primește și Premiul Nobel în anul 1965, cea mai importantă distincție dintre toate celelalte primite de-a lungul vieții.
Printre cele mai importante opere semnate de Mihail Alexandrovich Șolohov, putem aminti de “Donskie rasskazi” (“Povestiri de pe Don”), în anul 1926, “Pământ desțelenit”, între anii 1932 și 1969, sau “Știința urii”, în anul 1942.
Romanul “Donul liniștit”, de Mihail Alexandrovich Șolohov, reprezintă o adevărată epopee a vieții din ținutul Donului a cazacilor, dar și o frescă în care domină evoluția ideologică din societatea rusă, o coloană de fum care traversează două perioade marcante din societatea rusă, regimul țarist și cel comunist. Romanul are un rang asemănător celorlalte opere din comoara literară rusă, ca “Frații Karamazov”, “Război și Pace” sau “Ana Karenina”.
Acțiunea romanului este concentrată în jurul unui orășel cazac de pe malul râului Don, unde este prezentat personajul principal Grigorii Melehov, care duce o viață normală și liniștită alături de familia sa, totul până la izbucnirea războiului Civil. Toată acțiunea operei se derulează între anii 1912 și 1922, unde Melehov caută adevărurile în ideologiile țariste și comuniste pe care nu reușește să le asimileze, având în vedere că Imperiul Rus este destrămat, lăsând loc URSS-ului.
Societatea este așadar împărțită în două tabere, după ce Țarul Nicolae al II-lea este forțat să abdice, lăsând loc partidului Bolșevic, și implicit celor două tabere (Armata Albă), “menșevicii”, cei minoritari, și “Armata Roșie”, adepții înflăcărați ai noului regim.
Eroul principal trece printr-o adevărată dramă, atât din punct de vedere al convingerilor politice, cât și din punct de vedere sentimental. Pe lângă povestea dramatică pe care o reliefează Șolohov, o altă latură care îi conferă romanului statutul de nestemată în tezaurul literar rus, îl reprezintă talentul autorului, precum și dorința de a descrie natura și ținutul superb în care a crescut. Cartea are atât o dimensiune culturală și socială în care prezintă tradițiile cazacilor, precum și o dimensiune istorice de mare impact.
Opera a fost ecranizată în două părți în anii 1957 și 1958, fiind regizată de Sergey Gerasimov, și avându-i în prim plan pe actorii Pyotr Glebov și Natalya Arkhangelskaya.