Despre Mihail Sorbul
Dramaturg si prozator roman, s-a nascut la 16 octombrie 1885 in Botosani, fiind fiul Mariei Moscovici si al lui Anton Smolsky, un polonez locotenent de ulani si actionar la o societate petroliera. Nascut sub numele Mihail Smolsky, este cunoscut ca Mihail Sorbul. A urmat studiile sale liceale in diverse orase din Romania, incluzand Iasi, Ploiesti si Bucuresti, finalizandu-le in 1905. In acelasi an a inceput sa urmeze cursurile Facultatii de Drept din Bucuresti, dar dupa un an a decis sa se dedice pasiunii sale pentru teatru si a studiat la Conservatorul de Arta Dramatica, in clasa lui Constantin Nottara.
Cariera sa literara a inceput in 1906, cand a publicat Eroii nostri, prima piesa sub numele sau real, Mihail Smolsky. Aceasta piesa era o comedie tragica ce critica moravurile tinerilor corupti ai inceputului de secol, evidentiind atat ironia, cat si preocuparea pentru moralitate. Intre anii 1906 si 1909 a continuat sa publice sub acelasi nume piese precum Vant de primavara, Poveste banala (devenita ulterior Poveste studenteasca), Inviere si Doua credinte in revista Convorbiri critice.
In 1909, Mihail Dragomirescu i-a sugerat pseudonimul Sorbul, care a devenit numele sub care a fost cunoscut in lumea literara. In acelasi an a publicat piesele Saracul popa! si Praznicul calicilor in Convorbiri critice. Prin aceste lucrari, Sorbul a introdus o viziune realista si anti-romantica in dramaturgia istorica romaneasca. A continuat sa contribuie la dezvoltarea teatrului romanesc cu piese precum Letopiseti (1914) si Patima rosie (1916), ultima fiind recunoscuta pentru complexitatea sa psihologica si reprezentata cu succes, inclusiv in turnee internationale.
Patima rosie, in care Elvira Popescu a interpretat rolul principal, a fost jucata si in Franta, unde critici francezi au comparat personajul Tofana cu Fedra. Alte piese notabile includ Dezertorul (1917), Razbunarea (1918), si Prapastia (1921). Sorbul a fost, de asemenea, activ in publicistica, colaborand cu Liviu Rebreanu la revista Scena (1910-1911) si conducand singur revista Sagetatorul (1921-1922).
In anul 1923, Sorbul a devenit membru fondator al Societatii Autorilor Dramatici Romani, iar patru ani mai tarziu a fost numit presedinte al acesteia. In 1931 a fost numit director al Teatrului National din Cluj. In anii 1930, Sorbul si-a extins creatia literara la proza, publicand romane precum O iubesti? (1933), Mangaierile panterei (1934), Adevarul si numai adevarul (1936), si Glasul nevesti-mi (1938). In aceste lucrari a explorat teme diverse, de la realism magic la intriga politista si umoristica.
In 1911 a primit recunoasterea pentru contributiile sale la literatura romana fiind admis in Societatea Scriitorilor Romani si primind Premiul National de Teatru (1937). Cariera sa a fost marcata de inovare si devotament fata de arta dramaturgica si literara, aducand o perspectiva proaspata si realista in teatrul romanesc. a decedat pe 20 decembrie 1966 in Bucuresti, lasand in urma un patrimoniu literar valoros si o influenta semnificativa asupra teatrului si literaturii romanesti.
Opera: Eroii nostri (1906); Vant de primavara (1908); Poveste banala / Poveste studenteasca (1909); Inviere (1909); Doua credinte (1909); Saracul popa! (1909); Praznicul calicilor (1909); Letopiseti (1914); Patima rosie (1916); Dezertorul (1917); Razbunarea (1918); Prapastia (1921); A doua tinerete (1922); O iubesti? (1933); Mangaierile panterei (1934); Adevarul si numai adevarul (1936); Glasul nevesti-mi (1938).