Romanul “Gluma”, “Žert”, în limba cehă, de Milan Kundera, a apărut în anul 1967, la editura Ceskoslovensky Spisovatel, din Praga, Republica Cehă, fiind primul roman din palmaresul literar al autorului, un roman care oferă o perspectivă ironică, după cum se desprinde și din titlul operei, însă scoate în evidență adevăratele sincope clădite într-un regim totalitar, cum este cazul regimului comunist.
Romanul poate fi ușor asimilat și cu trecutul comunist din România, atunci când toate cuvintele scrise sau rostite erau intens răstălmăcite de securitate pentru a nu denigra sau lua în derâdere regimul dur din acea perioadă.
În România, romanul apare în anul 1992, la editura Univers, în format broșat, iar printre alte edituri care publică romanul, putem aminti de editura Humanitas, în trei ediții broșate publicate în anii 2002, 2013 și 2019.
Milan Kundera s-a născut la data de 1 aprilie 1929, în Brno, Cehoslovacia, fiind un scriitor, poet și eseist contemporan cu dublă cetățenie, acesta trăind în Franța de mai bine de 45 de ani.
Milan crește într-o familie din clasa de mijloc, tatăl acestuia, Ludvík, fiind un important muzicolog și pianist cehoslovac, acest lucru marcându-l pe scriitor, deoarece implementează termeni muzicali în mare parte din opere.
Urmează studiile primare și pe cele gimnaziale în localitatea natală, iar din anul 1948, acesta intră în Partidul Comunist, după ce comunismul preia puterea în Cehoslovacia.
Se înscrie la “Universitatea Charles” din Praga, studiind estetica și literatura, iar mai târziu acesta optează pentru a studia la “Facultatea de Film și Arta de a performa”, din Praga, fiind atras de prelegerile legate de regie și scenariu.
Din anul 1950, acesta este expulzat, alături de un alt scriitor ceh din partid pentru activității anti comuniste, acesta fiind punctul de cotitură al viitoarelor lui opere, care vorbesc despre constrângerile unui sistem represiv.
Printre cele mai importante opere semnate de autor, putem aminti de “Život je jinde”, “Viața este în altă parte”, 1969, “Kniha smíchu a zapomnění”, “Cartea râsului și a uitării”, 1978 sau “Nesmrtelnost”, “Nemurirea”, 1990.
Romanul “Gluma” de Milan Kundera reprezintă un tablou ce poartă cu precădere pecetea regimului totalitarist cehoslovac, atunci când opreliștile apăreau la fiecare pas în societate, iar oamenii erau forțați să se îndrepte spre puncte de vedere avizate de un partid plin de sincope.
Chiar dacă romanul a fost caracterizat de autor, atunci când a apărut, ca fiind un roman în care latura iubirii primează, acesta vorbește cu precădere despre regimul care l-a și persecutat în viața reală pe autor, vorbește despre sustragerea dreptului la libera exprimare și la o opinie echidistantă, în operă, ironia fiind neînțeleasă sau mai bine spun neagreată de regim.
Povestea intervine pe patru fire narative, vorbind despre patru personaje care povestesc din puncte de vedere diferite anumite etape din viața acestora.
Romanul prezintă viața lui Ludvik, un tânăr student în anul doi, care ajunge să fie exmatriculat în anul 1949 din facultate, după ce alege să scrie o carte poștală unei fete în care vorbește într-un stil ironic despre oprimism și spirit, acesta afirmând că : „Optimismul e opiumul omenirii! Spiritul sănătos pute a prostie. Trăiască Troțki!”.
Această afirmație este văzută de un anume Pavel Zemanek, care îi face viața grea lui Ludvik, fiind, de altfel și exclus din partid pentru această afirmație ironică, asimilată de Ludvik ca și o glumă.
Povestea începe apoi după cincisprezece ani, atunci când Ludvik încearcă să o seducă pe Helena, soția lui Pavel Zemanek, dorind să se răzbune în acest fel.
Se prezintă și punctul de vedere al Helenei care era îndoctrinată în spiritul partidului, dar și alte viziuni asemănătoare ale celor din jur, care ajung să creadă cu tărie în regimul de la putere.
Autorul vorbește în operă despre schingiuirea unor drepturi și despre maltratarea liberului arbitru, totul fiind îndreptat doar spre o anumită conduită strâmbă și fără Dumnezeu, religia fiind și ea elementul blamat de către ideologia totalitaristă.
Romanul a fost ecranizat în anul 1969, fiind regizat de Jaromil Jires și avându-i în rolurile principale pe actorii Josef Somr, în rolul lui Ludvik sau pe Jana Dítetová, în rolul Helenei Zemánková.