Un manuscris deosebit, fascinant și greu de descifrat, așa au catalogat criticii literari cartea semnată de Mircea Cărtărescu, apărută pentru întâia oară în anul 1989. Romanul apare ca o explozie de culoare literară, ca o fantezie a autorului, o închipuire de o seară, prezentând un univers cumva suspendat între realitate și ficțiune.
Un manuscris care poate fi încadrat în seria romanelor fantastice, dar care va impresiona prin acuratețea frazelor și prin realismul autorului. „Nostalgia” poate fi considerat un roman nebunesc, ori un jurnal personal al scriitorului, dar care reușește să adauge personaje noi și să ofere culoare fiecărui paragraf.
Cartea începe brusc cu tot soiul de cadre pe care Cărtărescu are darul de a le descrie într-o manieră inegalabilă și continuă în același stil până aproape de final. Personajele sunt diferite și par cumva rupte de realitatea zilelor noastre, ba chiar provenite dintr-un mediu străin.
Pornim, așadar, într-o călătorie fascinantă din care ne întoarcem cu un bagaj de cunoștințe noi și sub influența unor energii pe care nu le știai până acum. Cărtărescu este un maestru al cuvintelor, un arhitect al frazelor cu dublu înțeles și un creator extraordinar, care dă dovadă de un talent deosebit în construirea personajelor sale. Fără să greșim, am putea sa îl asemănăm pe scriitorul nostru cu Vladimir Nabokov, căci trimiterile către erotic și fantastic se împletesc de minune.
Cărtărescu ne descrie o serie de ritualuri numite REM și ne prezintă arta inițierii în această lume obscură și greu de definit. Vorbim cumva despre o nostalgie care pare mai degrabă a fi a scriitorului decât a persoanelor. Întrebat de unde și-a ales sursele de inspirație, scriitorul avea să răspundă evaziv, ba chiar să răstălmăcească cuvintele. Să fie aceasta nostalgie provenită dintr-un trecut îndepărtat al lui Cărtărescu? Sa fie acesta universul copilăriei autorului? Or aceste personaje au existat în viața reală? Acestea sunt întrebările pe care și le vor adresa criticii literari la evaluarea manuscrisului și acestea vor fi întrebările pe care nu le vom pune noi, cititorii, când vom răsfoi romanul.
Mai apoi evenimentele se petrec anevoios, iar personajele sunt prinse în capcana timpului, cumva aflându-se într-o permanentă luptă pentru regăsire. Cartea este pe alocuri romantică și diferită, iar, pe de altă parte, greoaie și plină de sensuri ascunse. Nostalgia autorului devine treptat nostalgia noastră, iar la final aproape că devenim dependenți de unele persoane și ne trezim captivați în povestea asta cu final ciudat.
Cartea este publicată cu scepticism de scriitor, dar ajunge să aibă parte de un succes răsunător atât în țară, cat și perete hotare. La numai un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru, cartea se regăsește în mai multe ediții, după cum urmează: Humanitas (1993), Humanitas (2003), Humanitas (2000).