Trilogia de romane “Orbitor” de Mircea Cărtărescu, a apărut în anul 1996, la editura Humanitas, din București, primul volum, fiind denumit “Aripa stângă”, iar celelalte două volume, fiind publicate la o diferență de șase, respectiv, cinci ani, în 2002, volumul “Corpul” și 2007, “Aripa dreaptă”.
Trilogia autorului a reprezentat o muncă asiduă de 14 ani, unde, autorul, a reușit să aducă planurile cărții la un numitor comun, un numitor ce scindează acțiunea între viziune și realitate autobiografică, astfel că diferența dintre planuri devine insesizabilă și împletește mai multe stiluri literare celebre ce țin de latura postmodernistă.
Romanul parcurge latura psihanalitică a personajelor și a personalității reale a autorului, trecând prin toate timpurile, de la trecut, la prezent și la viitor, Mircea, personajul principal având asupra lui toată puterea creatoare nepublicată, într-un manuscris al vieții.
Humanitas este singura editură care publică romanul, alte ediții fiind publicate în anii 2007, într-un volum amplu de peste 1400 de pagini, în format cartonat, cu supracopertă, sau alte ediții broșate publicate între anii 2007 și 2012.
Mircea Cărtărescu s-a născut la data de 1 iunie 1956 la București, fiind un important poet și scriitor român, laureat al Premiului Nobel, de două ori, fiind una dintre cele mai importante figuri literare contemporane românești.
Mircea Cărtărescu se remarcă în anii ’80, în cadrul “Cenaclului de Luni”, acolo unde începe să scrie poezie, alături de alți poeți celebri astăzi, printre care, Traian T. Coșovei, Florin Iaru sau Ion “Nino” Stratan.
După terminarea cursurilor liceale, urmează “Facultatea de Limbă și Literatură Română”, în anul 1980, susținând lucrarea de licență cu titlul “Universul poetic eminescian”.
Prima apariție literară, se concretizează în 1978, în antologia “Aer cu diamante”, editată de “Cenaclul de Luni”, însă, volumul de debut “Faruri, vitrine și fotografii”, apare în 1980.
Printre cele mai importante volume de proză, semnate de autor, putem aminti de nuvela “Gemenii”, 2006, “Frumoasele străine”, 2010 sau “Solenoid”, 2015.
Trilogia de romane “Orbitor” de Mircea Cărtărescu reprezintă o nouă viziune fascinantă descrisă de autor în peste 1000 de pagini, în care vorbește despre realitate și visare, despre palpabil și halucinant, influențele desprinse din marii scriitori ai lumii, fiind prezente pe alocuri prin toate cotloanele romanului, astfel că influența lui Kafka sau cea a lui Dostoievski, se pot desprinde cu ușurință pe parcursul operei.
Romanul are la mijloc un subiectivism marcant, vorbind despre Mircea, imaginea autorului, astfel că din această realitate, toată acțiunea se developează într-o ficțiune, ori o visare soră cu fantasticul, majoritatea personajelor care se perindă prin roman, fiind dozate din imaginația autorului.
“Orbitor” este o operă ce gravitează în jurul personalității cărtăresciene, astfel că toate elementele desprinse din acest lucru, au un crâmpei real, emoțiile și amintirile acestuia, fiind dozate într-o sumedenie de planuri fantastice și restructurate, ce au puterea revelatoare a unui roman autobiografic, cu influențe onirice.
Personajul principal, Mircea, o imagine a autorului, trece prin experiențele copilăriei și mai târziu prin evenimentele postdecembriste, acesta având ca univers, cotloane propriei case, cea din Floreasca, ori cea din Ștefan cel Mare, acolo unde, personajul trece ușor de la realitate la visare, având o imaginație debordantă.
Pe de altă parte, Mircea se afundă în mai multe labirinturi ce trăiesc prin cotloanele caselor, ducând firul epic într-un fantastic demn de “O mie și una de nopți”, dar unde personajele trăiesc într-un cotidian bucurescian, desprind dintr-un axis mundi, al imaginilor metamorfozate din amintirile copilăriei.
Mircea, cel care dorește scrierea unui roman, desprinde labirinturi colorate și vorbește despre imaginea casei și a mamei sale, despre mâinile moi și elastice, prinse în jurul lui, sau despre acei fluturi care se roteau în jurul acesteia, elementul acesta fiind un laitmotiv al romanului.