Mircea Cartarescu - Solenoid

Poate una dintre cele mai cunoscute cărți semnate Mircea Cărtărescu, „Solenoid” avea să fie vândută într-un număr record de copii și tradusă în mai multe limbi de circulație internațională. Criticii literari de pretutindeni îi vor reproșa lui Cărtărescu un singur lucru, alegerea titlului. Publicată într-o perioadă în care Romania se afla într-o vreme de instabilitate politică, cartea îi va aduce lui Cărtărescu recunoașterea internațională. Având aproape 800 de pagini, acest volum stufos va cuceri audiența încă de la primele pagini, căci stilul inconfundabil al autorului se va face simțit și de această dată.

Romanul este împărțit ingenios în patru capitole, probabil pentru a mai simplifica procesul de lecturare, însă acest aspect nu este cel mai relevant. Cărtărescu își începe opera cu un prolog incredibil, dar care nu are neapărat legătură cu ceea ce urmează să găsim în paginile cărții. Am putea chiar fi induși în eroare de aceste prime cinci ori zece pagini, dar, mai apoi, vom înțelege de ce erau atât de necesare.

Treptat, pornim într-o incursiune fantastică, însă fără să știm ce urmărim exact. O carte despre himere, așa ar numi-o un necunoscător al stilului lui Cărtărescu. Dar opera este mai mult de atât, este un roman voluminos, greu, plin de fraze cu dublu înțeles, dominat de personaje bizare, care apar și dispar, cuprinse de stări pe care nu le vom înțelege decât spre final. Este important de amintit că, deși urmărim un singur fir narativ, romanul este nuanțat de așa natură încât povestea se fragmentează în altele de mai mici dimensiuni, dar care se leagă spre final. O serie de aforisme despre viață și sensul acesteia, o întrebare permanenta care îl domină pe autor și câteva personaje care habar nu au încotro merg. Acestea sunt ingredientele unui roman-fenomen, care îl va clasa pe Cărtărescu în rândul celor mai mari scriitori ai literaturii universale, alături de Dostoievski ori Kafka.

La început ar fi un fals să afirmăm că înțelegem ideea din spatele manuscrisului, însă, pe parcurs, ne familiarizam cu stilul lui Cărtărescu și ajungem sa îl iubim și să îl urâm deopotrivă. Cine suntem și încotro ne îndreptăm? Purtăm pe umeri istoria înaintașilor noștri, dar suntem oare demni de ea? Este societatea în care trăim una toxică, dominată de mizerie și minciună? Este sexul o eliberare pentru minte și trup ori doar iubirea adevărată ne împlinește? Toate acestea par teme pe care nu credeam să le regăsim într-un singur manuscris, dar Cărtărescu dovedește că acest lucru este posibil și poate fi chiar interesant și palpitant. Romanul ajunge asemenea unei Biblii a noilor generații, iar popularitatea lui Cărtărescu crește serios. La numai un click distanta, cartea se regăsește în mai multe ediții, după cum urmează: Humanitas (2016), Humanitas (2017), Humanitas (2015).