Despre Mircea Dinescu
S-a nascut la 11 noiembrie 1950, in Slobozia, judetul Ialomita. I-a avut ca parinti pe Aurelia Dinescu (n. Badea) si Stefan Dinescu, muncitori. Intre anii 1965-1969 a urmat cursurile secundare la Slobozia, urmand sa absolve Facultatea de Ziaristica a Academiei Stefan Gheorghiu din Bucuresti. In anul 1967 a debutat literar in revista Luceafarul, cu poezia Destin de familie. Primul sau volum va fi intitulat Invocatie nimanui, (1971), volum de versuri distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Debut.
In anul 1972 era angajat la Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, unde a ramas patru ani. Din 1976 a edactor la Luceafarul (1976-1982) si Romania literara (1982-1989). Numerosi critici, precum Lucian Raicu, Alex Stefanescu si Nicolae Manolescu, i-au incununat talentul remarcabil si a fost distins cu numeroase premii literare (Premiul Herder, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Poezie, Premiul Academiei Romane pentru Literatura, Premiul International de Poezie, Rotterdam).
Refuzata de cenzura in regimul communist, cartea sa Moartea citeste ziarul a fost publicata in Amsterdam. In anul 1989, dupa un interviu acordat unui ziar francez in care ataca regimul communist. De asemenea, a fost exclus din Partidul Comunist Roman, supus arestului la domiciliu si i s-a luat dreptul de semnatura. De altfel, i s-a interzis contactul cu orice persoana in afara de familie.
In strainatate a inceput o larga campanie de solidaritate cu poetul persecutat, sustinuta in special de "Frankfurter allgemeine Zeitung", cu rezonanta in Olanda, Franta, Elvetia si in Germania. La 22 decembrie 1989 ajungea in fruntea coloanelor de cetateni ai Capitalei la televiziune de unde anunta poporului roman fuga lui Ceausescu si declansarea Revolutiei. Dupa Revolutia din decembrie a fost ales presedinte al Uniunii Scriitorilor din Romania (pana in 1993).
Fondator al revistelor de satira politica Academia Catavencu (1990), Plai cu boi (2001) si Aspirina saracului (2003), scriitorul a devenit si membru al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii si fondatorul „portului dunarean cultural” de la Cetate (unde gazduieste diferite festivaluri artistice), fiind proprietarul mosiei, conacului si morii care i-au apartinut boierului Barbu Druga. Prezenta activa, Mircea Dinescu are constante interventii critice, televizate si publicistice. Scrie o poezie exuberanta, stil Arthur Rimbaud.
Opera: Invocatie nimanui (1971); Elegii de cand eram mai tanar (1973); Proprietarul de poduri (1976, 1978); La dispozitia dumneavoastra (1979); Teroarea bunului simt (1980); Democratia naturii (1981); Exil pe o boaba de piper (1983); Rimbaud negustorul (1985); Moartea citeste ziarul (1989); Moartea citeste ziarul, Amsterdam, Editions Rodopi, 1989; Editura Cartea Romaneasca (1990); Proprietarul de poduri, antologie (1990); O betie cu Marx (1996); Pamflete vesele si triste (1996); Nelu Santinelu, caprar La Cotroceni (1998); Fluieraturi in biserica, antologie (1998); Corigent la cele sfinte (2003); Femeile din secolul trecut. Poezii noi (2010); Iubirea mea sa scoata tari din criza (2011); Scaunul cu trei picioare (2019).